Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) ce uscăciune, doamne - simt numai apă moartă
cum urcă-n mătăciunea cea artă pentru artă,
simt mierla cum se sfarmă sub cerul criminal
şi cade toată-n gheare de gol extemporal (!)
(!) ce uscăciune, doamne - frumoasa mea erouă
cu plâns, cu însetare, cu mâinile-amândouă
îşi caută eroul şi-l strigă peste tot,
dar n-o aude nimeni, nici domnul Savaot (!)
(!) ce uscăciune, doamne - nici popii nu-i mai trece
prin cap vreo rugăciune de ploaie şi de rece,
zadarnic paparude-s cu droaia-n jos şi-n sus -
apocalipsul vine concret ca un obuz (!)
(!) ce uscăciune, doamnă - şi vreau să-ţi spun ceva:
eroul tău sunt... gata!... tu eşti eroua mea,
eroul tău se duce pentru eroua lui
S-ADUCĂ APĂ VIE DIN MUNȚII NIMĂNUI (!)
