Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) oare ce să-mi facă moartea, dacă viaţa nu-i în stare
să mă suie în icoane, să mă ţină pe picioare,
să mă pună doar oleacă lângă cei de pe perete,
să mă lase-n lumea asta... cât ai zice frunză verde?
ce să dreagă, ce să strice, ce să tacă, ce să spună
când moldova bate-n poartă şi cu pâine şi cu sare?
când eu vreau să-i fac din liră, dar ea fulgeră şi tună,
zvârle din senin cu piatră... ce să facă moartea, oare (?)
(!) oare ce să-mi facă viaţa, dacă nici moartea nu poate
să mă ducă în ispită, să mă smulgă din păcate,
să mă-ndrepte, să mă strâmbe, uite-aşa, să mă asume
după preţul şi dispreţul firii mele-n astă lume?
să mă ia şi să mă ducă pur şi simplu? - nu se cade
când se surpă luna-n ceruri şi mor fluturi pe stamine?
când mireasa mea moldavă zvârle rouă după mine,
moartea-i o nimica toată... şi nici viaţa nu mai poate (!)
