Din colecția "Cele mai frumoase poezii finale"
(!) mă dau de ceasul morţii - aşa de mult îmi este
a duce-ntr-o pădure, s-o dau cu tine peste,
peste ce vrei, să zică văleu! să facă zâng!
să-i trag şapte zăvoare pe nalt şi pe adânc (!)
(!) aş duce-o mult, pe toată şi fără îndurare,
aşa, într-o pădure întunecoasă tare,
peste s-o dăm, să facă văleu! să zică bang!
să nu mai saliveze, în veci, la yin şi yang (!)
(!) să-i piară dorul, pofta şi foamea de iubire,
tocmai la dracu-n praznic, tocmai la monastire
să plece, să s-ascundă, deloc să n-o mai văd,
c-o sfărm şi-o dau merinde la sfinţi şi la prăpăd (!)
(!) o dau şi la răspunsuri, o dau şi la-ntrebare,
dar ea răsare-n geamuri şi-mi bate şi mai tare!
mă dau de ceasul morţii, că moartea are ceas -
hai să-l oprim, frumoaso!... atât mi-a mai rămas (!)
