Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri,/ o recit, o-nvăţ...şi ea mi-arată
zâmbetul/uitarea lui da Vinci,/ ca o notă [si(n)gură] de plată (!)
(!) vine domnul meu învăţător/ cu creionul roşu...şi se miră –
n-am nici o greşeală...şi îmi dă/ nota zece veşnic...şi o liră (!)
(!) ce răsplată am...şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător)
am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe (!)
(!) și învăţ să cânt şi să regret/ că n-am ascultat nici o poruncă...(!)
(!) o să-mi fie (timpul morţii) scurt,/ o să-mi pară (viaţa) foarte lungă!
(!) am de ce să plâng fără sfârşit,/ am destul cuvinte...(n-am ce zice) –
de atuncea-s domnul ei Orfeu/ şi ea-i doamna mea Euridice (!)
(!) ce răsplată am...şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător)
am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe (!)
