Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Motto: "Iar câinele, prieten bun cu Luna,/ ham-ham... păzeşte fluierul de os.../ Tot mai bătrân, Ion sapă (întruna)/ fântâni adânci, cu gurile în jos!// Să aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui, pe singurul pogon.../ E vinovat şi n-are nici o vină/... Ion (în sat) e poreclit Ion!//" (Iolanda Cremene)
A venit Ion la Bucureşti,
îmbrăcat cu haine demodate,
amăgit că va găsi de toate,
ieftine, curate, româneşti!
Uite ce şi cum s-a întâmplat:
chiar când a trecut de barieră,
l-a oprit (frumos) o hahaleră
şi de buletin l-a întrebat!
A voit să doarmă la hotel –
pân-la urmă, s-a culcat în gară,
bucuros că n-a rămas afară!
S-a trezit buimac şi mititel,
şi-a fugit – contrariat – la Țară,
că-i săracă Ţara... fără el!
