Îşi face bordei în coasta lui moş Ghiţă Fluture şi a ţaţei Niculina. Coasta de din vale de gardul lor, nu coasta lor anatomică, desigur. Nu s-a zbătut să obţină aprobare pentru a-şi ridica palatul subpământean. Că doar n-o să vină edilul rural să-i dărâme cuibarul subteran. Şi, chiar dacă va catadicsi  să vină, n-are decât. La mintea lui (şi la mintea celor ca el) te poţi aştepta să apară cu vreun ordin de evacuare, cu vreo amendă contravenţională, cu pol ...

(!) şi merg, şi merg...poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci – uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere „am”, cum cere „în”, cum cere „doi” (!) (!) şi merg şi merg...poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n ...

(!) somn de oglinzi uitate pe clavir chiar la ultimul concert pentru două şi o singurătate – şi numai poezie, şi numai poezie, şi numai fără de care nu se poate (!)   (!) somn pentru era odată ca niciodată o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt – vioara semăna cu o lebădă nevertebrată, eu semănam cu stradivarius din când în când (!)   (!) somn pentru ce-i frumos şi poate ajunge la mine măcar cât durează o clipă în oglindă fiindcă spaţiul a mâncat tot timpu ...

Da, nu şuguiesc! Mă apropii (sunt apropiat) de cimitir! De-acum, cred că e simplu! Mai am oleacă, doar oleacă...şi-o văd pe mama, şi-l văd pe tata! Şi chiar mă bucur şi încerc un fel de satisfacţie egoistă că-s primul care-şi vede părinţii morţi...aşa, în mod para/normal, în mod bizar, în pofida şi în sens invers "vederilor" generale propovăduite de tot ce suflă ori fluieră în biserici şi pe lângă biserici! Sunt primul învăţat/dezvăţat...să "trăiască" în ...

(!) nu te mai căţăra, nu te mai suişi nu mai râvni să ajungi la orizont –acolo se află marginea ceruluişi tot acolo se află şi marginea pământului –poţi să cazi, poţi să rămâi fără formă şi fără fond (!) (!) poţi să cazi dintr-unul într-altulşi să te amesteci cu cerul şi cu pământul –fii cuminte, păstrează distanţa,lasă-l să facă şi să sprijine curcubee –să ştii că orizontul se cucereşte doar învăţându-l (!) (!) uită-te oleacă din parte ...

Da. Cătunul rămâne în urmă. Parcă mai singur ca niciodată. Îi pare rău că plec. Se vede în ochii lui. În ochii lui de Zimbru. Că aşa-i zice pe cea mai frumoasă hartă din Sudul Moldovei de Nord. Cătunul Zimbru. Locul unde au trecut în Trecuturi şi-n Viitoruri cele mai delicate Prezenturi. Locul pe care s-au desfăşurat cele mai importante târnosiri şi pe care s-au dat cele mai clare dezlegări la Pace şi Iubire, la Gratitudine şi Respect. Şi locul pe care s-au desfăşura ...

(!) am vorbit azi-noapte despre tine şi mi-am spus că eşti cea mai frumoasă dintre toate cele pentru care domnul dumnezeu vine la masă, cântă şi descântă şi încântă de/spre steaua ta pururea-n frunte - trup şi suflet sacru al tăcerii, simfonie albă până unde am să-ţi spun că eşti cea mai frumoasă chiar şi după ce cuvântul piere, că rămâi - în templul amintirii - scump simbol de naltă-ngenunchere (!) (!) m-am rugat să fiu atent cu tine vecinic, nu cumva te sfărâ ...

Uite...chiar în noaptea asta, chiar acum şi chiar în clipa asta, părinţii mei îmi vin în vis. Şi visez mult, nu glumă. Şi chiar îmi spun că au citit ziarul cu părerile mele despre ei şi despre ai unor dumneavoastră. Şi chiar încep să-mi facă unele precizări în legătură cu tristeţea şi ticăloşenia exemplară a zilelor şi nopţilor în care îndrăznesc să mai exist. Da, să exist, iar nu să trăiesc. Să supravieţuiesc, adică. Şi chiar îmi reproşează (părinte� ...

(!) a fost odată perpendiculară/ – acuma-i ostenită şi străină,e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!)(!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară –şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!)(!) a fost a lui – a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină,ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină –a fost a celui cu arcade spa ...

Şi uite-aşa vorovea şi încheia poetul cel anonim şi sărac: "Vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:/ Viaţa este o greşeală? Moartea este o erată?.../ Mi-este cald de-atâta viscol (straşnic hoţ de respirare!).../ Trece iarna peste mine, cu şenile de zăpadă!"//...Nu? Da...şi peste părinţii mei şi ai unor dumneavoastră a venit şi a trecut acest fel frumos de iarnă! Şi ei, aceşti oameni/ţărani cu haine noi şi elegante tocmai de pe vremea când Iliadele şi Od ...