Ţineţi minte şcoala primară? Dar gimnaziul? Ehe, ce frumos era: învăţam lucruri noi, luam note (mai bune sau mai proaste), făceam insectare sau ierbare, dădeam lucrare de control sau extemporal, copiam, chiuleam, luam sau nu premiu sau menţiune. Vremuri...
Apropo: tot în şcoala primară, şi apoi în gimnaziu, învăţătoarea, iar pe urmă profesoara de limba română, ne spuneau, la orele de gramatică, un lucru care astăzi unora dintre noi nu li se mai pare valabil. Ne spuneau că adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care-l însoţeşte. Vă amintiţi, nu? "Un băiat frumos, o fată frumoasă, nişte băieţi frumoşi, nişte fete frumoase." Mai târziu, când am început să învăţăm limbi străine, i-am invidiat pe englezi fiindcă nu aveau asemenea complicaţii. La ei "beautiful" însemna şi înseamnă deopotrivă frumos, frumoasă, frumoşi sau frumoase.
Probabil că vă-ntrebaţi ce mi-a venit. M-a apucat tristeţea, atâta tot. Am descoperit, cu aproape patru ani în urmă, că regula acordului dintre substantiv şi adjectiv a început să fie încălcată. Şi am constatat că există, în spaţiul public, dar nu numai, vorbitori care nu se sfiesc să pună substantivul la feminin şi adjectivul la masculin, fără să li se pară nimic anormal. Fără să aibă impresia că asortează o poşetă unor bocanci de munte.
Cu ce prilej am făcut descoperirea aceasta care m-a mâhnit? Cu prilejul deschiderii, pe 6 septembrie 2011, a unei arene sportive refăcute din temelii. Este vorba, fireşte, de Arena Naţională, fostă 23 August, fostă Stadionul Naţional, fostă Lia Manoliu.
Ei bine, încă dinaintea meciului inaugural Romania-Franţa 0-0, am auzit şi am văzut scrisă o formulă care m-a împins în stupoare: Naţional Arena. E imposibil să n-o fi sesizat şi dumneavoastră, fie în timpul unor transmisiuni sportive de pe respectiva arenă, fie citind un articol de ziar (nu neapărat de sport).
Până şi site-ul edificiului în chestiune foloseşte tot Naţional Arena, recurgând la varianta corectă, Arena Naţională, o singură dată - pesemne din neatenţie.
