Evaluaţi acest articol
(17 voturi)
3 comentarii

* Edificiul a fost ridicat înainte de Revoluţia de la 1848, pe locul unui fost lăcaş  catolic, distrus într-un incendiu


 

Cu patru secole înainte ca sute de gălăţeni să ia drumul Italiei, în căutarea unei vieţi noi şi mai bune, traseul dintre estul şi sud-vestul continentului fusese deja parcurs, în sens invers, de către numeroşi locuitori ai provinciilor italiene. Erau în mare parte negustori, atraşi în Ţara Moldovei de dezvoltarea portului de la Dunăre şi de legăturile comerciale stabilite aici între două lumi opuse: Orientul şi Occidentul. „Despre prezenţa la Galaţi a unei colonii de negustori italieni vorbeşte, pentru prima oară, misionarul Francesco Pastis de Candia, într-o relatare de călătorie datată în anul 1622”, a precizat preotul Cristian Blăjuţ, paroh la Biserica Catolică din Galaţi.

«Galazzi, una chiesa»

Prezenţa unei comunităţi numeroase de confesiune catolică reclama însă şi ridicarea unui lăcaş de cult. În aceleaşi note de călătorie, este indicată o astfel de biserică, prin formularea «Galazzi, una chiesa». De altfel, despre o biserică catolică cu cimitir propriu la Galaţi vorbeşte şi episcopul misionar Marco Bandini. Înaltul prelat scrie, în lucrarea sa „Codex Bandinus” (1646/1648 – n.r.), tipărită la Academia Română, faptul că «Această biserică este aşezată într-un loc foarte bun şi foarte prielnic, lângă piaţă».

Totuşi, deceniile următoare au fost adevărate pietre de încercare pentru vechea bisericuţă construită din chirpici şi acoperită cu stuf, fapte povestite de numeroşii misionari care au pus piciorul pe pământ gălăţean. Lăsat în părăsire şi jefuit în mod constant, lăcaşul a reuşit totuşi să supravieţuiască până în 1754, atunci când a dispărut definitiv. „În funcţie de vicisitudinile timpului, viaţa catolică a continuat la Galaţi, cu perioade de înflorire sau de regres. Spre sfârşitul anului 1838, consulul italian al Sardiniei la Galaţi hotărăşte construirea unei noi biserici catolice. În cererea de ajutorare, adresată regelui Franţei şi altor capete încoronate din Europa, era precizat faptul că, timp de patru decenii, nu existase o biserică catolică la Galaţi”, a mai spus preotul Cristian Blăjuţ.

Un lăcaş de piatră pe locul celui din lut

Din porunca domnitorului Mihail Sturza, Pârcălăbia (instituţie similară prefecturii din zilele noastre – n.r.) şi Eforia oraşului cedează, la 15 mai 1839, «locul chibzuit de la Poştă piste drum». În acelaşi an un preot catolic se stabileşte la Galaţi. Construcţia bisericii începe sub conducerea inginerului Ignat Rizer, după planurile puse la punct de un arhitect italian din Torino. Edificiul va fi terminat în 1844, fiind închinat Sfântului Ioan Botezătorul. „Din arhivele Vaticanului, reiese faptul că pe terenul actualei biserici exista, în anul 1654, o biserică construită din pământ şi paie. Aceasta a fost distrusă în 1798 şi pe acelaşi loc a fost ridicată o biserică nouă”, se arată pe site-ul www.catolicagalati.ro.

Oraşul cu 15 consulate

În 1860 biserica a avut nevoie de unele reparaţii, banii necesari fiind adunaţi doar din rândul comunităţii catolice gălăţene. Stabilirea regimului de „porto-franco”, în 1834, a dus automat la dezvoltarea comerţului la Galaţi, fapt ce a atras şi mai mulţi străini (italieni, francezi, austrieci etc.), oraşul devenind astfel un veritabil centru cosmopolit (în oraş funcţionau 15 consulate străine, număr record pentru principatele române – n.r.). Lăcaşul a devenit astfel neîncăpător pentru numărul mare de catolici stabiliţi în acea perioadă la Galaţi, fapt ce a dus la decizia de a-l extinde, în anul 1893. Icoana originală de deasupra altarului mare a fost înlocuită, cu aceeaşi ocazie, cu opera pictorului sicilian Sarullo, reprezentându-l pe Sfântul Ioan Botezatorul, care predica în împrejurimile Iordanului. Tot acum sunt aduse şi sculpturile lui Vincenzo Fatorini.

Orga, donată de vornicul Vasile Alecsandri

Pe lângă faptul că însăşi clădirea bisericii este o comoară a patrimoniului local şi nu numai, edificiul adăposteşte numeroase alte lucrări de o reală valoare artistică. Altarul mare, executat din marmură colorată, este unul dintre exemple. Tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", al lui Pasquale Sarullo, este iarăşi o adevărată operă de artă. „De edificiul amplasat la întâlnirea străzilor Domnească, Gării şi Mihai Bravu se leagă şi numele scriitorului Vasile Alecsandri. Orga din biserică a fost cumpărată şi donată de vornicul (reprezentant la domnitorului în oraşe, având atribuţii judecătoreşti – n.r.) Vasile Alecsandri, tatăl poetului” a spus Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Statui unicat, din marmură de Cararra

„În anii interbelici, intrarea în biserică a fost încadrată de două remarcabile statui, reprezentându-i pe cei doi corifei ai congregaţiei franciscane: Sfântul Francisc de Assisi şi Sfântul Anton de Padova. Statuia Sf. Francisc a fost ridicată în anul 1926, cu prilejul împlinirii a 700 de ani de la moartea sfântului. Este lucrată din marmură de Cararra şi sculptată de renumita Casă „Fratelli Giorgini” din aceeaşi localitate. Un an mai târziu, la 13 iunie 1927, este adusă la Galaţi şi statuia Sf. Anton din Padova, executată de aceeaşi firmă şi inaugurată în anul 1934”, a mai spus preotul paroh citat.

În prezent, comunitatea catolică din Galaţi numără 658 de familii, cu 1.200 de membri.

Citit 5211 ori Ultima modificare Joi, 14 Ianuarie 2016 14:50

3 comentarii

  • postat de UN PASTE DE NEUITAT Miercuri, 08 Iulie 2015 16:31 5.13.235.*** Link la comentariu
    0
    0

    Multumiri din suflet DISTINSEI DOAMNE VIOLETA IONESCU,JURNALIST ONEST SI DE MARE TALENT, CAT SI SPECIALISTULUI DE EXCEPTIE,DOMNUL PROFESOR TATU pentru informatiile pertinente furnizate aici cititorilor ziarului...SUNT DINTRE CEI CARE CRED INTR-UN DUMNEZEU UNIC,AL TUTUROR,fara sa ma consider adeptul uneia sau alteia dintre miile de religii,dar acest lucru nu ma impiedica sa merg uneori ,cu tot respectul cuvenit,la cate o biserica (ortodoxa,catolica,batista ,evreiasca ,fara nicio discriminare !!!)si sa particip ca simplu spectator la spectacolul reliogios oferit,uneori de o foarte mare calitate artistica,cum am sa si argumentez imediat.Cu vreo doi ani in urma am avut sansa exceptionala sa vad intr-o frumoasa zi de CRACIUN celebrul ,,,MADRIGAL,,LA BISERICA ORTODOXA DE PE ,,TRAIAN ,,(COLT CU RADIU NEGRU) nU POT SA UITA ACEL CONCERT DE COLINDE la care am aplaudat asa cum facut-o pe vremuri cand ii urmaream pe Herlea,Martinoiu,Spiess ,Cernei etc,pe scena operei.Dar sa amintesc de un eveniment emotionant similar celui evocat anterior,de aceasta data , desfasurandu-se in BISERICA CATOLICA , evocata aici cu multa sensibilitate si farmec,intr-o insorita zi de PASTE ,in urma cu vreo 14 ani...Era cred prima zi de PASTE , si trecand pe langa Biserica Catolica am vazut sute de oameni,imbracati sarbatoreste,cu flori in brate ,langa biserica ornata ca de mare sarbatoare ,oameni care nu mkai incapusera inauintru si civilizat,imresurand biserica ,ascultau concertul religios de PASTE ,UNDE BRAVII NOSTRI ARTISTI DE LA TEATRUL,,NAE LEONARD,,ISI ADUCEAU O IMPORTANTA SI REUSITA CONTRIBUTIE...Desi nu-mi propusesem initial sa ma opresc la biserica (condusesem la gara pe cineva drag...)m-am alatuirat multimii sarbatoresti si am urmarit emotionat spectacolul religios oferit atat de inspirat(sa nu uitam ca muzica religioasa s-a dezvoltat si a patruns in ritualul religios in biserica catolica,prin creatiile nemuritoare ale genialilor Beethoven,Monteverdi,Verdi,Mozart,Bellini si altora ,ordinea fiind aleatorie...Cu multa bucurie ascult si muzica religioasa de calitate ,cand aud pe Boris Christoff cantand ALELUIA,, sau pe EVGHENI NESTRENKO ,MARIA CALLAS ,IVAN PETROV,SALIAPIN cu alte creatii emotionante ,de multe ori mi se umplu ochii de lacrimi...Imi plac mult pianul si orga , si de aceea de multe ori am intrat in biserica catolica sa ma reculeg si sa ma gandesc la toate cele tulburatoare privitor la umila si neinsemnata noastra noastra existenta,lasandu-ma cuprins de vraja sunetelor minunate ale orgii...PROPUN ca astfel de manifestari artistico-religioase sa se organizeze mai des ,spre bucuria credinciosilor si nu numai ...Personal am numai ganduri de recunostinta fata de slujbasii de la Biserica noastra CATOLICA ,pentru ca distinsul erudit PREOT PETRU ALBERT(requiestat in pace!!!) a m-a ajutat enormsi complet dezinteresat in procurarea din Italia,de la fratii catolici, a unei bune parti dintre cartile ce mi-au folosit din plin la teza de doctorat ...Imi inclin fruntea in memoria DOMNIEI SALE ,RUGANDU-L PE DUMNEZEUL TUTUROR PENTRU IERTAREA SI RASPLATA ACESTUIA!!!SANATATE LA TOATA LUMEA SI SA MAI AVEM IN ORAS SLUJBE LA FEL DE FRUMOASE CA CELE EVOCATE AICI!!!CU MULTA STIMA,PROF.DR.MIHAI MORARU

    Raportează
  • postat de VIOLETA IONESCU Sâmbătă, 04 Iulie 2015 20:58 5.13.216.*** Link la comentariu
    0
    6

    Frumos și instructiv articol. Daca îmi dați voie, am să fac doar unele completări:
    Sub domnia lui Mihai Sturza (1834-1849), oraşul cunoaşte o adevărată prosperitate. Sistematizarea urbei va duce la apariţia frumoasei artere „Calea Domnească”, construită în cinstea domnitorului. O viaţă nouă începe şi pentru biserica romano-catolică - repetat distrusă până atunci de năvăliri străine. Este reconstruită pe actualul plasament - str. Domnească nr.88 - pe terenul donat de domnitorul Mihai Sturza la cererea înaintată de Prinţul Şuţu, ministru al Afacerilor Externe, consemnată Comitetului catolic de către postelnicul Beldiman, pârcălab de Galaţi, la 7 iulie 1839.
    Creşterea însemnătăţii economice a portului dunărean atrage, în secolul trecut, mulţi străini, printre care: italieni, francezi, austrieci care se stabilesc aici, atraşi de interese comerciale, împreună cu reprezentanţele lor consulare. Întrucât, în Moldova, exista deja tradiţia prezenţei franciscane, noul lăcaş de cult a fost închinat Ordinului „Sf. Francisc de Assisi”. A fost terminată în 1844 şi i s-a ales ca patron spiritual pe Sf. Ioan Botezătorul, după dorinţa persoanei care a donat bisericii icoana acestui sfânt.
    Comunitatea romano-catolică, mai întâi cosmopolită, se împrospătează la începutul secolului nostru printr-o emigrare etnică din Transilvania şi din localităţile preponderent catolice din Moldova. Era integrată permanent în viaţa socială şi civică a oraşului, prezentă la toate comemorările naţionale, ceremoniile şi activităţile locale, onorată de consideraţia autorităţilor şi de respectul concetăţenilor. Prin slujitorii şi enoriaşii săi, ea a desfăşurat, mai bine de un secol, o bogată activitate culturală şi educativă, recunoscută şi apreciată de fraţii întru credinţa creştină.
    În 1867, la Galaţi a fost înfiinţat Institul romano-catolic “Notre Dame de Sion”, pentru educarea şi instruirea fetelor la nivel mediu. În 1869, sub patronajul acestei biserici a funcţionat şi o şcoală primară, frecventată de elevi de mai multe confesiuni. Biserica avea atunci şi o bogată activitate publicistică: „Curierul Parohiei Catolice” din Galaţi - buletin lunar al părinţilor franciscani - şi „Almanahul” revistei populare catolice „Viaţa”.

    Raportează
  • postat de Tatu T. Sâmbătă, 04 Iulie 2015 08:37 89.137.136.*** Link la comentariu
    1
    3

    Vechiul lacas de cult catolic - «Această biserică este aşezată într-un loc foarte bun şi foarte prielnic, lângă piaţă». dupa spusele lui Marco Bandini, asa cum specificati si dumneavoastra - se afla situat cel mai probabil in aria marcata de biserica Sf.Nicolae-Mavromol-Prelungirea Traian. Targul la acea data nu se intindea mai departe de manastirea Mavromol, mentionata ca existand la 1653 de Paul de Alep. Asadar baliverna de pe internet cu localizarea acesteia, hat, hat, la nord puteti sa o aruncati la cosul de gunoi. Piata targului de an 1646/1648 nu avea ce cauta acolo! In afara vetrei orasului! Chestie de simpla logica, de prescolari! Nu si pentru site-ul http://www.catolicagalati.ro. Cred ca au fost repetenti!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.