COMORI DE PATRIMONIU/ Biserica Catolică, cea mai veche clădire de pe Domnească (FOTO)

COMORI DE PATRIMONIU/ Biserica Catolică, cea mai veche clădire de pe Domnească (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(17 voturi)

* Edificiul a fost ridicat înainte de Revoluţia de la 1848, pe locul unui fost lăcaş  catolic, distrus într-un incendiu


 

Cu patru secole înainte ca sute de gălăţeni să ia drumul Italiei, în căutarea unei vieţi noi şi mai bune, traseul dintre estul şi sud-vestul continentului fusese deja parcurs, în sens invers, de către numeroşi locuitori ai provinciilor italiene. Erau în mare parte negustori, atraşi în Ţara Moldovei de dezvoltarea portului de la Dunăre şi de legăturile comerciale stabilite aici între două lumi opuse: Orientul şi Occidentul. „Despre prezenţa la Galaţi a unei colonii de negustori italieni vorbeşte, pentru prima oară, misionarul Francesco Pastis de Candia, într-o relatare de călătorie datată în anul 1622”, a precizat preotul Cristian Blăjuţ, paroh la Biserica Catolică din Galaţi.

«Galazzi, una chiesa»

Prezenţa unei comunităţi numeroase de confesiune catolică reclama însă şi ridicarea unui lăcaş de cult. În aceleaşi note de călătorie, este indicată o astfel de biserică, prin formularea «Galazzi, una chiesa». De altfel, despre o biserică catolică cu cimitir propriu la Galaţi vorbeşte şi episcopul misionar Marco Bandini. Înaltul prelat scrie, în lucrarea sa „Codex Bandinus” (1646/1648 – n.r.), tipărită la Academia Română, faptul că «Această biserică este aşezată într-un loc foarte bun şi foarte prielnic, lângă piaţă».

Totuşi, deceniile următoare au fost adevărate pietre de încercare pentru vechea bisericuţă construită din chirpici şi acoperită cu stuf, fapte povestite de numeroşii misionari care au pus piciorul pe pământ gălăţean. Lăsat în părăsire şi jefuit în mod constant, lăcaşul a reuşit totuşi să supravieţuiască până în 1754, atunci când a dispărut definitiv. „În funcţie de vicisitudinile timpului, viaţa catolică a continuat la Galaţi, cu perioade de înflorire sau de regres. Spre sfârşitul anului 1838, consulul italian al Sardiniei la Galaţi hotărăşte construirea unei noi biserici catolice. În cererea de ajutorare, adresată regelui Franţei şi altor capete încoronate din Europa, era precizat faptul că, timp de patru decenii, nu existase o biserică catolică la Galaţi”, a mai spus preotul Cristian Blăjuţ.

Un lăcaş de piatră pe locul celui din lut

Din porunca domnitorului Mihail Sturza, Pârcălăbia (instituţie similară prefecturii din zilele noastre – n.r.) şi Eforia oraşului cedează, la 15 mai 1839, «locul chibzuit de la Poştă piste drum». În acelaşi an un preot catolic se stabileşte la Galaţi. Construcţia bisericii începe sub conducerea inginerului Ignat Rizer, după planurile puse la punct de un arhitect italian din Torino. Edificiul va fi terminat în 1844, fiind închinat Sfântului Ioan Botezătorul. „Din arhivele Vaticanului, reiese faptul că pe terenul actualei biserici exista, în anul 1654, o biserică construită din pământ şi paie. Aceasta a fost distrusă în 1798 şi pe acelaşi loc a fost ridicată o biserică nouă”, se arată pe site-ul www.catolicagalati.ro.

Oraşul cu 15 consulate

În 1860 biserica a avut nevoie de unele reparaţii, banii necesari fiind adunaţi doar din rândul comunităţii catolice gălăţene. Stabilirea regimului de „porto-franco”, în 1834, a dus automat la dezvoltarea comerţului la Galaţi, fapt ce a atras şi mai mulţi străini (italieni, francezi, austrieci etc.), oraşul devenind astfel un veritabil centru cosmopolit (în oraş funcţionau 15 consulate străine, număr record pentru principatele române – n.r.). Lăcaşul a devenit astfel neîncăpător pentru numărul mare de catolici stabiliţi în acea perioadă la Galaţi, fapt ce a dus la decizia de a-l extinde, în anul 1893. Icoana originală de deasupra altarului mare a fost înlocuită, cu aceeaşi ocazie, cu opera pictorului sicilian Sarullo, reprezentându-l pe Sfântul Ioan Botezatorul, care predica în împrejurimile Iordanului. Tot acum sunt aduse şi sculpturile lui Vincenzo Fatorini.

Orga, donată de vornicul Vasile Alecsandri

Pe lângă faptul că însăşi clădirea bisericii este o comoară a patrimoniului local şi nu numai, edificiul adăposteşte numeroase alte lucrări de o reală valoare artistică. Altarul mare, executat din marmură colorată, este unul dintre exemple. Tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", al lui Pasquale Sarullo, este iarăşi o adevărată operă de artă. „De edificiul amplasat la întâlnirea străzilor Domnească, Gării şi Mihai Bravu se leagă şi numele scriitorului Vasile Alecsandri. Orga din biserică a fost cumpărată şi donată de vornicul (reprezentant la domnitorului în oraşe, având atribuţii judecătoreşti – n.r.) Vasile Alecsandri, tatăl poetului” a spus Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Statui unicat, din marmură de Cararra

„În anii interbelici, intrarea în biserică a fost încadrată de două remarcabile statui, reprezentându-i pe cei doi corifei ai congregaţiei franciscane: Sfântul Francisc de Assisi şi Sfântul Anton de Padova. Statuia Sf. Francisc a fost ridicată în anul 1926, cu prilejul împlinirii a 700 de ani de la moartea sfântului. Este lucrată din marmură de Cararra şi sculptată de renumita Casă „Fratelli Giorgini” din aceeaşi localitate. Un an mai târziu, la 13 iunie 1927, este adusă la Galaţi şi statuia Sf. Anton din Padova, executată de aceeaşi firmă şi inaugurată în anul 1934”, a mai spus preotul paroh citat.

În prezent, comunitatea catolică din Galaţi numără 658 de familii, cu 1.200 de membri.

Citit 9263 ori Ultima modificare Joi, 14 Ianuarie 2016 14:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.