În nordul judeţului, în apropiere de graniţa cu Vrancea şi Vasluiul, se află una dintre cele mai impresionante comori arhitectonice de patrimoniu din Galaţi. Conacul Chrissoveloni de la Ghidigeni, un palat impunător construit în urmă cu 130 de ani, zace acum uitat în liniştea fantomatică a imensului domeniu care îl înconjoară. În ciuda gradului avansat de degradare, imobilul păstrează încă o parte din farmecul pe care îl avea în perioada sa de glorie.
În urmă cu un secol, moşia şi conacul familiei de bancheri Chrissoveloni atrăgeau ca un magnet toată elita vremii. Aristocraţi, negustori bogaţi, bancheri, toţi veneau la Ghidigeni pentru a avea parte de distracţii pe care nu le puteau întâlni în altă parte. Însuşi Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost în repetate rânduri oaspeţi ai palatului din nordul judeţului Galaţi. Odată cu evenimentele dramatice succedate cu repeziciune în timpul Primului Război Mondial, destinul familiei regale a României s-a legat tot mai mult de palatul de la Ghidigeni.
Interesul aparent exagerat arătat de aristocraţia vremii pentru domeniul familiei de bancheri Chrissoveloni este însă cât se poate de uşor de explicat, având în vedere că aici a fost amenajat primul teren acoperit de tenis din Europa, o pistă de popice, dar şi piscine şi grădini amenajate după model franţuzesc. Pădurea de pe imensul domeniu permitea organizarea unor partide de vânătoare minuţios organizate de gazde, iar oaspeţii puteau face plimbări şi călărie.
Palatul Chrissoveloni nu duce lipsă nici de poveşti picante care îi au ca protagonişti pe oaspeţii de seamă care i-au trecut pragul în timpul Primului Război Mondial. În amintirile pe care le-a publicat, diplomatul şi politicianul Constantin Argetoianu vorbea despre faptul că Regele Ferdinand lua parte la „petreceri libidinoase cu surorile Bastache, în odăile palatului”.
Bunătatea boierilor, în amintirea locuitorilor
Lăsând însă la o parte istorisirile deocheate, domeniul a avut o influenţă covârşitoare asupra comunităţii din zonă. Mulţi oameni şi-au găsit un loc de muncă la curtea boierilor, în vreme ce alţii au lucrat în fabricile puse pe picioare de familia Chrissoveloni în localitate. Cei care au lucrat pe domeniu sau urmaşii lor îşi amintesc cu drag de bunătatea arătată în nenumărate rânduri de boieri faţă de cei nevoiaşi. „Boierii noştri erau buni cu oamenii din sat. Doamna Chrissoveloni mergea călare prin sat şi afla nevoile oamenilor, le dădea bani mărunţi copiilor care alergau după cal” îşi aminteşte Aneta Moraru, o bătrână de 85 de ani, în „Monografia” scrisă de Mihaela Gudană, bibliotecara din comună.
Educaţia, asigurată boierii din Ghidigeni
Tot din "Monografie" aflăm că, din dorinţa boierului, copiii care mergeau la şcoală dimineaţa primeau gratuit ceai şi pâine cu marmeladă sau brânză, iar la prânz se opreau şi mâncau din nou, plecând acasă sătui. "Boierul urmărea un singur lucru: copiii să înveţe carte, să citească şi să scrie, să nu rămână analfabeţi ca mulţi dintre părinţii lor", se arată în cartea Mihaelei Gudană.
De altfel, laude la adresa familiei Chrissoveloni aduc şi cei care îşi mai aduc aminte, fie din experienţe proprii, fie din povestirile bunicilor. "Străbunicul meu, dar şi cei doi bunici, din partea mamei şi a tatălui, au lucrat aici, pe vremea familiei Chrissoveloni. Toţi l-au prins pe conaşul Nicky, un om falnic, mândru, dar şi foarte bun la suflet. Zicea bunicul, Dumnezeu să îl ierte, că într-o toamnă a încercat să fure nişte lemne de la conac ca să ducă acasă, la copii, să facă căldură, şi a fost prins. Iar Nicky Chrissoveloni, când a auzit la ce avea nevoie de lemne, i-a dat două căruţe pline, de i-a ajuns toată iarna. Aşa de bun era la suflet", a povestit cel care acum păzeşte conacul.
Din "palatul plăcerilor", în spital de campanie
Poveştile din primii ani ai secolului trecut sunt înlocuite de amintirile triste din Primul Război Mondial. Aşa cum a decis Jean Chrissoveloni, palatul a fost transformat în spital de campanie pentru îngrijirea soldaţilor răniţi pe front. Tot din banii lui Jean Chrissoveloni au fost înfiinţate ambulanţele „Regina Maria“, multe din maşini mergând personal să adune răniţii de pe front, în timp ce Regina Maria şi Sybille (soţia lui Jean) erau infirmiere la spital.
Câteva decenii mai târziu, comuniştii au făcut tot posibilul pentru a distruge această istorie fabuloasă. Conacul a fost, pe rând, CAP, şcoală şi orfelinat, până după Revoluţie. După ce a fost retrocedată moştenitorilor de drept, singurele lucrări prin care clădirea a mai trecut au fost cele destinate stopării degradării. Parcă uitat între dealurile din nordul judeţului, palatul aşteaptă încă ziua în care îşi va recăpăta măreţia păstrată acum doar în fotografiile de epocă.
Haiducul Ghidici şi-a găsit adăpost în codrii dintre Bârlad şi Tecuci
Dincolo de atestarea documentară destul de precisă, istoria comunei Ghidigeni se pierde în legendă. Din "Monografia" comunei, semnată de Mihaela Gudană, am aflat că în codrii seculari care se întindeau între Bârlad şi Tecuci se ascundea haiducul numit Ghidici.
"Avea pe lângă el juni la fel de voinici. Codrii le asigurau adăpost şi ascunziş, după ce ei prădau conacele boiereşti aflate în împrejurimi. Săvârşind astfel de fapte, Ghidici ajunsese să fie foarte cunoscut şi iubit de cei necăjiţi, dar şi temut de cei bogaţi. [...] Cu timpul, datorită faptelor sale bune, Ghidici ar fi ajuns stăpân peste toate ţinuturile. [...] Se spune că fiecare sat component al comunei poartă numele câte unui haiduc din ceata lui Ghidici: Ghidigeni, de la numele celui mai viteaz dintre ei, Ghidici; Tăplău, de la haiducul voinic şi înalt Tăplău; iar Gefu, de la cel care avea stână şi se numea Gefeanu...", este legenda povestită în "Monografie".
