Miezul nopţii. Pendula bate corespunzător. Aud bătaie în uşă. Aflat între vis şi realitate, mi se pare că aud dangăt de clopot la biserica de pe strada Revoluţiei. Să deschid? Să nu deschid? La urma urmei, de ce să nu deschid? Doar nu poate fi altcineva decât gazda mea, distinsa/destinsa Clementina Bizara, enigmatica şi halucinogena femeie care, cum bănuieşte suflarea vecină, a sublimat unsprezece bărbaţi, ca o văduvă Neagră...deşi-i Albă. Da, sigur că da, îmi iau ini ...

(!) e cea mai frumoasă-ntâmplare/ din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere.../ dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte (!)   (!) e cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele/ – s-o strig într-adins şi să tacă mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte a celui înalt ca o şoaptă/ senină: MAI MU ...

Sigur că da!... Aţi citit câţi bărbaţi ibovnici/soţi s-au subtilizat în preajma şi în graţiile doamnei Clementina Bizara, nu? Aţi citit cu câtă suspiciune şi temere-i haşurat duhul şi văzduhul de pe stradela Plantelor stupefiante, da? Aţi citit şi v-aţi lămurit despre incapacitatea autorităţii criminalistice în faţa unor dispariţii suspecte, nu?... Şi tensiunea creşte de la o zi la alta, parol! Şi unde mai pui că, în urmă cu patru ani... (culmea, tot în sâmbăt ...

(!) iertarea-i mai tare ca piatra, nu pot/ să nu dau iertare, să nu cer iertare, să nu mulţumesc/ acelui mai mare (!) (!) când lumea e plină de rău şi urât,/ greşeli şi păcate, văz duhul blândeţii de sus şi de jos/ mai bun decât toate (!) (!) văz duhul părinţilor duşi în pământ,/ în ceruri, în stele, cum vine şi-mi iartă în suflet şi-n gând/ păcatele mele (!) (!) când, noaptea, m-apasă ca lespedea, grea,/ vro mare durere, mă uit la icoana din colţ şi-o aud/ p ...

De fapt, fac vorbire şi scriere despre strada Plantelor, unde sunt chiriaşul serios al doamnei Clementina Bizara, o tristă şi verticală văduvă a răposatului Robert, dispărut în împrejurări stranii, încă nebuloase după atâţia ani. Clementina nu-i o văduvă neagră, ci albă. Că numai îmbrăcată în alb umblă toată ziulica şi toată nopticica. Şi când stă dezbrăcată prin odaia-i plină cu semiîntuneric, tot albă-i la trup. Parcă-i nişte marmoră dăltuită-n statui ...

(!) toată viaţa, Poetul a mers numai cu ochii în Pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre Pistiluri şi Stamine - a mers de Acasă până Acasă, de Nicăieri până Nicăieri, nu care cumva să-i crape Obrazul şi Sufletul de Ruşine (!) (!) din când în când, să-şi mai potolească Singurătatea, făcea ca Mierla, ca Paiul de Pâine, ca Făt-frumos - ducea buzunarele pline cu Grăunţe la Moara Dracilor şi vorbea despre Pace şi Iubire cu Sarsailă cel Majestos (!) (!) în f ...

Doamna ieşeancă Maria Măcăleandru locuieşte în Galaţi, pe strada lui Mihai Eminescu. Are vro douăzeci de ani de când s-a mutat definitiv în partea de Sud a Moldovei de Nord. S-a mutat singură... fiindcă n-are pe nimeni! Soţul său a murit de inimă rea când a văzut cu câtă cruzime şi îngâmfare "patriotică" a fost asasinat cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu, iar copiii, Ioana şi Ion, au plecat în ţări mai străine decât România, să scape de batjocura aşa-zişilor pat ...

(!) corabie cu pânze de păianjen/ am fost în largul lacrimilor tale - sare şi perle, sare şi sirene,/ furtuni cuminţi şi valuri catedrale, recife mov, adâncuri fără număr,/ mister cât poate doamna poezie, frumos cât ştie doar necunoscutul,/ curat cât numai o femeie ştie (!) (!) corabie umplută cu mătăsuri/ am fost în largul sângelui de miră - adeseori: gheţari, singurătate,/ clocot şi puls şi somn de păsări-liră - mai sus, chiar în strâmtoarea carotidă,/ era s� ...

Am visat că stai la drumul mare, în rochie de mireasă,lungă până dincolo de închipuire,și frumoasă, până dincolo de frumoasă!Se făcea că trece pe lângă tinetoată lumea alcătuită din strâmbi și drepți,dar nu te întreabă nimeni de ce stai, pe cine aștepți!Și se mai făcea că trece și mama spre dincolo de zareși se oprește și-ți spune că am să vin și eucu pietre de șotron în buzunare!Am visat că n-o crezi pe mama, iar ea se întoarce acasă, plângând,și-mi ...

Sigur că da! Aţi văzut ce poate scrie un Prăpăd, un amărât de Prăpăd, un bătrân şi calculat Prăpăd, nu? Aţi văzut cum poate Poezia unui Prăpăd autentic să mă facă slugă eternă la Candoare şi Respect? Şi cum încă se mai poate nădăjdui-n salvarea puţinului Frumos, cât se mai vede în sus şi-n jos, în tot de-a lungul şi-n tot de-a latul cestui modern Apocalips?... Sigur că da! Se poate! Printr-o Rocadă Mare, gândită şi realizată la Timp, se poate scăpa de su ...