Ş-acum l-aud - bătea la geam şi mă striga -(zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu areun Loc al lui, numai al lui) - şi i-am deschiscuviincios: era CUVÂNTUL DE ONOARE!!!Venea de mult - dintr-un Demult şi dintr-un Timptulburător, sfinţit de Mama şi de Tata,şi dintr-un Spaţiu-n care Lacrămile dor,iar Veşnicia niciodată nu e gata!!!Şi a tăcut puţin... şi-a zis că-i azvârlitde colo-colo,  parc-ar fi un Fitecine,parcă n-ar fi cel care-a fost la Început...şi a mai zis că L ...

Da... chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o Steauă perpendiculară îmi orbeşte cărarea/traiectoria uitării înspre odaia din care trebuie să ieşi? Chiar în seara/noaptea aceasta ţi-ai găsit (şi tu) să-ţi dai Steaua mai tare? E-atâta lumină, încât nici noap ...

(!) am un Zmeu deştept din Fire,/ căutat odinioară - nişte proşti l-au dat afară/ dintr-o Carte de Cetire (!) (!) stă pe dealuri şi Lucrează/ - are Farmec şi Livadă - nimenea nu vrea să-l vadă/ cum zadarnic face pază (!) (!) nimenea nu vrea să vină/ la furat de poame multe - ori să vadă, să asculte/ lungi poveşti despre Lumină (!) (!) nici măcar Frumosul care/ - blond viteaz odinioară - distrăgea Zmeul pe sfoară/ şi-i spunea cuvinte rare (!) (!) chiar Ileana cea nur ...

Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis şi într-această aşteptare/râvnire fără de capăt! E limpede ca apa şi ca descântecul păsărilor din fântâna cu gura în jos: această Superb(ol)ă-i unică, vindecătoare, salvatoare pentru mine şi pentru t ...

(!) tu stai frumoasă lângă geam/ şi tot priveşti în depărtare -îmi pare că omar khayyam/ - şi nu numai omar îmi pare -ţi-a scris pe ochi cea mai senină/ şi cea mai simplă poeziedin timpul care stă să vină/ să-ţi dea ce nu mai pot eu ţiedin spaţiul pus merinde lumii/ - mai de nevoie, mai de silă -de care nici o milă nu mi-i,/ însă de tine mi-este milăcum stai frumoasă fără rost/ şi sclavă în singurătate -iar eu nu pot uita c-am fost/ bun de nimic până la moarte ...

Demult (cam pe vremea şi cam pe timpul când Şcoala era Şcoală, Părinţii erau Părinţi, Munca era Muncă, Respectul era Respect, Candoarea era Candoare, Aurul era Aur şi Tinicheaua era Tinichea... şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea... şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei... şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit) în celebra şi în mica haltă Docăneasa (astăzi, o ruină a devenirii c ...

(!) hai să căutăm - prin Ladă - / Rochii şi Scrisori de-atunci... şi să auzim - în Rochii - / ce (!) mireasmă de Sulfină... şi-n Scrisori - Ne/Vinovate - / ce (!) Păcat care declină strigător Tăcerea noastră/ cea de Tot... spre/zece Munci (!) (!) ce Adâncă-i Amăgirea/ unui strigăt spre Înalt când i-auzi - Dezamăgirii - / fâlfâitul mai Aproape... mai Aproape decât ştie/ Ne/Murirea că-i încape n-ochi triumful Ne/Răbdării/ cu-n plâns Rece şi-unul Cald (!) (!) ce În ...

Da... nu există scăpare dintr-această fiertură de plante stupefiante, parcă toate plantele adunate de pe stradela cu acelaşi nume şi a/mestecate în Ritual! Magia pusă la cale şi declanşată de Bizara Clementina începe să clarifice, să lumineze, să dumirească! La fel de misterioase efecte sonore şi vizuale se amplifică şi se multiplică într-un ritm halucinant! Şi, peste toate ceste realităţi fantastice, vocea parcă de ventriloc a frumoasei sirene, gazda mea năucitoare, � ...

(!) mai am vro câţiva paşi până ajung/ unde începe cercul înc-o datăşi unde totul stă-ntr-un absolut/ mai alb, mai negru, fără nici o pată (!)(!) unde nimic nu are înapoi,/ unde nimic nu are înainteşi-unde nu ştiu că n-are rost să ştiu/ măcar aceste câteva cuvinte (!)(!) mai am un pas, şi nici măcar un pas,/ şi mă primeşte înc-o încercarede-a suferi şi de a fi convins/ că niciodată sufletul nu moare (!)(!) iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns:/ aici e-acolo şi acu ...

La urma urmei şi la coada cozii şi la capătul capătului, oare ce caută Bizara mea Clementina la uşa odăii mele de chiriaş, acum, în toiul nopţii? Ce, e ceva atât de urgent încât nu poate să aştepte până dimineaţă? Şi nici nu articulează măcar o silabă! Nu-mi porunceşte măcar să-i fac loc să intre! Ori să mă strecor pe lângă ea şi să fug oriunde, numai aici să nu mai stau, pe stradela asta misterioasă, din spatele Maternităţii! Stă şi zâmbeşte! Nu mişcă ...