Până la El, până Acolo - până la Început, adicătelea - nu-i chiar aşa de departe! Chiar se vede tocmai de Aici! Şi se vede foarte bine! Se vede în toate mişcările şi în toate plimbările şi în toate amănuntele sale! I se aud şi i se văd lacrămile! I se aud şi i se văd paşii! Se aude şi se vede îmbrăţişându-şi văzduhul şi duhul Alcătuirii sale! Da, i se aud şi i se văd rugăciunile şi rugăminţile către toţi aceia care trebuie musai să ajungă la El, dar e ...

(!) bună dimineaţa umblă prin livadă şi-mi alungă somnul ultimului vis, mă şi ocărăşte, mă şi dă afară şi-mi culege mărul (mărul interzis) (!) (!) multe mere roşii, foarte multe mere ia... şi lasă pomul singur, trist, puţin, şi le tăinuieşte azi, după amiază, după cum dă samă şarpele divin (!) (!) vine bună ziua, taie mărul, pleacă, vine bună seara şi ia mărul mort, să aprindă focul şi să încălzească sinusul ispitei, raiul, iadul, tot (!) (!) vine pri ...

Şi doar am jurat cinstit şi pe cele mai sfinte substantive din lume să nu mai trec în veci de veci pe lângă locul unde oamenii azvârle gunoaie la întâmplare! Parol, acest loc „minunat” se află taman lângă biserică, aşa, poate se-ndură preabunul Dumnezeu şi suie mintea la cap celui credincios care, vorba scriitorului Tudor Octavian, caută cu îndârjire un locşor mai curat, unde să-şi arunce resturile sale din preaplinu-i modern şi contemporan, din greaţa-i „majestuoas ...

Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]: es-te fru-mos, foar-te fru-mos!...Frumos şi rar, îmbătrâneşte papagalu-n colivie, iar eu degeaba-mbătrânesc în calendar!   Mărturisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis, cestei minuni să-i cer oleacă de iertare! Nu i-am cerut, n-am ascultat-o, nu i-am scris!   Stă negreşit pe balansoar...şi mai şi cântă... şi-n ochii mici – două cireşe amărui – văd cum îşi poartă – ...

Chiar în momentul scrierii şi, mai ales, în timpul citirii acestui text, consider că s-a umplut paharul şi că a sosit clipa mult aşteptată să-mi mărturisesc/recunosc inutilitatea/stinghereala în Regatul Dacic, să-mi divulg regretul că nu pot a face mai mult şi mai frumos şi mai curat şi mai pur şi mai simplu pentru o circulaţie mai sănătoasă a sângelui în Ţara fără Ştefan cel Mare şi fără Vlad Ţepeş! Chiar a sosit clipa arătării argumentelor pe tavă: mă simt c ...

Motto: ”ca mâine-om putrezi-n morminte/ uitați și neștiuți de nimeni             ca mâine vor veni olarii/ să fure lut din țintirime             iar trupul tău care mi-i astăzi/ cel mai dorit dintre limanuri             va fi un biet ulcior din care/ vor bea drumeții pe la hanuri”                                                                                 (Omar Khayy ...

Da... cred că-i o pedeapsă "meritată" să mi se trimită şi să primesc atâta şi atâta Cer la uşă! N-am să-i rezist! Că-i greu Cerul! Strivitor de greu! Greu de povara Frumuseţii! Aceea, de Atunci! Aceea, care-mi aducea şi-mi lua somnul, care-mi explica Taina levitaţiei şi care mă pregătea provocator pentru primul pas printre părinţii Poeziei, printre prietenii Parnasului, printre cele Vestale căpietoare, dar şi nimicitoare deopotrivă! Da... cred că-i cea mai dreaptă osâ ...

Te salut, Prietene, te salut şi te rog foarte mult să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un Vrăjmaş care ţi-a pus Otravă în Merinde şi Piedică în Roţi! Te salut, Prietene, te salut şi prezint scuze că te-am zvârlit afară de atâtea ori, că te-am împins în Primejdie şi în Păcat, parcă am vrut să rămân fără Tine, să mori! Te salut, Prietene, te salut şi-ţi mărturisesc Regretul profund: n-am să te mai alung niciodată, nu am să mai rătăcesc � ...

Da... a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit şi a pus veşnicie-n lumânare! Adică, a pus iubire! Fără iubire, nici lumina nu are chef să mai umble pe pământ! Ce rost are să fii lumină şi să nu fii dragă nimănui? Să fii lumină şi să te scuipe toţi? Şi să te stingă toţi? Şi să te ignore toţi?... Lumină de lumânare! Lumină de carte! Şi de fulger! Şi de gând! Şi de visare! Şi de mamă! Şi de tată!... Lumina unui băţ de chibrit, noaptea, în mijlocul pădurii, ...

Ce mai dureroasă şi mai adâncă Tăcere începe să se întâmple când vezi o PASĂRE moartă pe cărarea dintre Cuib şi Cântec, dintre A FOST odată ca TOTDEAUNA şi ESTE odată ca NICIODATĂ!!! Stai lângă Pasărea fără Timp, te uiţi în susul Nimicniciei şi te asculţi a ultima oară: ceastă PASĂRE fără Mândrie şi fără Prejudecată a umplut Văzduhul cu Viaţă şi Des/Cânt, dar nu a jinduit şi nu a cerut să fie aplaudată!!! Stai lângă cea mai dureroasă şi mai ad� ...