Încă dintru-nceputul cestei misive (nu cumva să mă crezi necioplit cum stâlpul infamiei din mijlocul satului tău cu oameni drepţi, cinstiţi, harnici şi filantropi) pot pentru ca să-mi cer iertare şi să prezint scuze fiindcă nu ţi-am mai trimis de mult o scrisoare gata deschisă, gata citită, gata analizată! Tu ştii, desigur, care-i rostul scrisorilor deschise în societatea noastră, mai ales a ta! Scrisorile deschise participă victorios la ameliorarea raselor de animale şi la ...

Mă uit prin vitralii şi văd adunare de sfinte şi sfinţi în tăcere... şi parcă (se)-aşteaptă să vină (acuş) cel mai mare din sus şi din jos şi din lungă şi largă smerire a firii de-aici până-n haos, de-aici până unde nici "unde" nu este, şi nu-i nici scădere, şi nu-i nici adaos, şi nu se zăreşte nici "sub" şi nici "peste"! Şi cred că începe vecernia... iată cum gândul şi timpul şi spaţiul se-nclină, cum totul se face-ntr-un fel, deodată... şi toţi sunt c ...

Sigur că da! N-am cum să te uit! După câte mi-ai făcut, n-am voie să te scap din re/vedere! Am avut mare noroc, totuşi, că am reuşit să mă smulg din ghearele şi din mrejele tale devastatoare! Că, altfel, cine ştie în ce hal ajungeam! Vreau să cred că am ieşit aproape teafăr din încurcătura cu tine, că voi încerca să-mi aşez „faţada” la locul ei, voi declara/deschide recurs la indiferenţa ta, ca să nu-i spun nesimţire! Nişte în/juraţi părtinitori au considerat ...

Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndură să mă izgonească din trecut,/ unde am trăit fără măsură şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat/ despre viaţă, dar şi despre moarte, iar acum nu pot să ma ...

De fiecare dată, când ne întâlnim, aşa îmi spune: "am un prieten care nu are nici un prieten!"... De fiecare dată, când nu ne întâlnim, tot la fel îl aud zicând. Sigur că da! Cred că şi el tot astfel gândeşte şi spune şi scrie despre mine. Şi cred că şi el "umblă" cu inima deschisă pentru prietenul lui. Şi ce inimă poate să aibă! Ce mare-i şi naltă-i astă inimă a lui! Are o mie şi una de camere inima lui! Zice că în multe dintre ele nu a intrat niciodată! Zice ...

Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest! Privesc primprejur: şi concret şi abstract mă-mbie să stau până-n Ultimul Act, de când până când - uite-aşa! - şi să cred puţin despre mult în abstract � ...

Pe strada Jiului, în imediata apropiere a bisericii ortodoxe cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, văd un cuplu omenesc lucrând de zor la măruntaiele unui motor. Când spun cuplu omenesc, mă refer la sistemul bărbat-femeie (mai bine zis mascul-femelă) iar nu la cuplul bielă-manivelă, deşi, la o privire atentă, ea are caracteristicile fizico-tactice ale barei articulate, care nu ştiu ce face cu o anumită mişcare din maţele limuzinei parcate ostentativ pe trotuar şi pe spaţi ...

E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate” miraje şi falsuri şi goală „uitare”!   Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie, s ...

Un bibic cititor vehement de Viaţă Liberă mă apelează şi-mi porunceşte să scriu despre Verde. Fiindcă, zice măria sa, e sătul de Uscat. De care Uscat? – îl întreb cu literă mare. De tot Uscatul pe care-l cultivă şi-l răspândeşte cest domn homo bezmeticus! – îmi răspunde cu iniţială verzală amicul vijelios. Are dreptate, este apărătorul verdelui crud şi continuu, cum ar zice Bacovia! – îmi zic...şi-l rog să cetească ziarul de mâine, adică de azi, cum ar veni ...

Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”                                          (Ioanid Romanescu)                                                   (!) la început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din c ...