Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndură să mă izgonească din trecut,/ unde am trăit fără măsură şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat/ despre viaţă, dar şi despre moarte, iar acum nu pot să ma ...

Cu zeci de mii de flecari cocoţaţi pe capra schilavă a Republicii (noastre) Capitaliste, cu mii şi mii de iresponsabili ajunşi amploiaţi în instituţii, la drumul mic şi la drumul mare, seriozitatea naţională românească începe/ a început de mult să-şi dea duhul. Corectitudinii i se zbate coliva-n piept, şi moralitatea are deja sufletul prin tindă. Putem spune cu aprigă sinceritate că statul de strâmb şi-a intrat în drepturi, taie şi spânzură, beleşte şi umblă în mă ...

Cealaltă ieri, la ora opt şi treizeci de minute, n-am încotro (n-am ce face) şi mă sui în autobuzul care de/serveşte traseul 9, din staţia aflată aproape de prost văzutul şi rău famatul fost "Atlantic", unde se dezbrăcau şi (poate) se mai dezbracă şi acum nişte blonde unsuroase şi deştepte, acidulate şi libelule, spre "distracţia" şi libidoul gherţoilor de cartier, târtanilor plini de parale subterane şi căscaţilor discipoli ai mocirlei interlope gălăţene. Mă sui p ...

Dulcele meu singur cireş amar, umbli cu crengile pline de flori prin grădina în care îmi amintesc de mama cum asculta vro două privighetori şi le ruga să fie acasă când ne vom întoarce cu toţii să fim martori la toate sfârşiturile şi la toate începuturile roţii! Şi, cum îţi spuneam,/ dulcele meu cireş amar, umbli prin grădină ca un rege,/ ca un stăpân cu crengile la spate, şi-i spui mamei să deschidă poarta la singurătate, că vrei să vii înaintea noastră,/ la cap ...

El este! el este domnişorul mire! nu l-am mai văzut de la începuturi! este în carne şi în oase! sau carnea şi oasele sunt în el! nu se ştie exact! dar el este! mirele de atunci! nu mirele de acum!...Cel de acum e mire de nailon, de plastic, de celofan, de vinilin! cel de acum e-n scârţofag! e-un sintetic! cel de acum e mire digital! e ţeapăn! e-nţepenit de la cleiuri, de la uleiuri, de la gel şi antigel, de la "mândrie şi prejudecată", de la obsesie şi de la tremuriciul/frica ...

cuvântul a venit cu vântul/ şi s-a oprit pentru hodină în lutul meu fără suflare,/ fără ferestre, fără frică – apoi – în jurul lui, cu grijă,/ cu drag şi lacrimi şi lumină – maica mi-a dat viu, chip şi nume/ – să văd, s-aud, să ştiu ce strigă şi să pricep că-n astă viaţă/ sunt rodul ei până la moarte, că până când şi până unde/ nu-i nici aproape, nici departe   din când în când, din unde-n unde,/ din dor în dor, din frică-n frică – sunt ...

De mult nu ai mai fost la mine! Cred şi sper că nu m-ai uitat! Eu te-am căutat în fiecare zi şi în fiecare noapte, dar nu te-am găsit acasă! Iar firul tău scurt...(firea ta scurtă)...prezintă mereu „ocupat”! Ai fost o singură dată, dar te-ai grăbit şi ai plecat! Ziceai că ai lucruri/fiinţe mai importante decât mine! Ai promis că revii, însă te-am aşteptat în zadar! Şi chiar m-am pregătit mult şi bine, cum numai pentru nuntă se pregăteşte un mire...cum se pregăte ...

Straşnice Mire!...Straşnică Mireasă! – astăzi e Ziua/Clipa dumneavoastră, luaţi aminte: azi începe Drumul de dincolo/dincoace de fereastră, de dincolo/dincoace de Mirare, de Întrebare şi Răspuns la toate câte-s aşa şi-aşa-ntr-un Tainic Vals şi-ntr-o mulţime de Singurătate, câte sunt Minus/Plus aici şi-acum şi-n veci, Fără de Care Nu se Poate !!!   Chiar bine/cuvântez Sfânta Doime care s-aşează azi într-o Cunună şi-şi mută Viaţa într-o Verighetă – iar D ...

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară...de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, d ...

A plecat, a plecat, a plecat, a plecat la nordul Moldovei de sud – pot să spun, pot să spun, pot să spun, pot să spun chiar tocmai la nordul Moldovei de nord, acolo, departe, departe, într-un sat, unde oamenii nu se văd, unde oamenii nu se aud decât la o biserică, la un tutun, la un botez, la o nuntă, la un atac de cord!   Nu a spus, nu a spus, nu a spus, nu a spus dacă se mai întoarce vro dată – pot să cred, pot să cred, pot să cred, pot să cred că va rămâne acolo, s ...