Am o mie şi unu de ani, dar sunt foarte frumoasă!/ bărbaţii şi femeile mor după mine!/ chiar azi-dimineaţă am îngropat un cuplu romantic!/ el nu era Oarecare, ea nu era Oarecine!// Nu am o sută de ani, dar sunt foarte frumoasă!/ un fluture şi o flutură îşi pierd zigzagul şi dispar în disperare dacă nu mă află pe unde mă caută!/ păsările mă cântă, animalele mă strigă!/ oamenii mă plâng prin flaut şi prin flaută!// Nu am optzeci de ani, dar sunt foarte frumoasă!/ ...

Şi am să-mi fac o cruce mare/ din creştet până la picioare... să zică, cine-o vrea să zică:/ ce cruce!... trebuia mai mică!... dar cine, oare, să-l îndemne/ să iroseasc-atâtea lemne bune de garduri şi de care?/ cine l-a pus să strice, oare, salcâmul ăsta falnic? cine,/ fără scrisoare de la Tine?... ce fel de om, ce îndrăzneală.../ să-şi facă, fără socoteală, răscrucea asta-aşa de lungă!/...şi-o fi făcut-o să-i ajungă până atunci, când scrie cartea?.../ cât ...

E dimineaţă. Chiar foarte dimineaţă. E mai răcoare-n autobuz şi nu-i nici aglomeraţie. Şi pe stradă atmosfera-i mai normală, mi se pare. Cobor la Modern. Şi încep să merg spre sediul redacţiei. Şi trec prin dreptul estic al parcului Mihai Eminescu, pe trotuar. Şi începe să mi se facă silă, începe să nu mai pară normală atmosfera matinală a cetăţii. Fiindcă, în faţa celui care a spus "Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie � ...

ce Marie măriuţă/ mi-a (s)pus Domnul pe Cărare când cu inima şi pasul/ am trecut pe lângă Poartă de Biserică, ce Clipă/ naltă şi tulburătoare am trăit de la Făptura/ ţâncă - Artă pentru Artă!!! ce Minune şi Uimire/ - Pur şi Simplu fără seamăn într-o Lume cum se vede,/ cum s-aude, cum se ştie - ce sublimă copiliţă/ - aş da tot ca să-i fiu geamăn - limpede ca o Lucrare/ scrisă la Copilărie!!! sprintenă şi subţirică,/ zgâtie ca-n Poezia lui Mihai cel Eminesc ...

Să mai spun despre câini, aceste substantive comune urlătoare, lătrătoare, de apartament, de ogradă, de sufragerie, de dormitor, de piele, de carne, de bucătărie, de păr, de companie, de pază şi protecţie, de asalt, de sanchi, de chichi... de morţii mamei lor de javre care, când tace (o clipă) maneaua, ciocanul, bormaşina şi fierăstrăul "gospodarilor", îşi unesc vocile de bas, bariton, soprană şi contrabas şi-ţi perforează/ronţăie timpanele chiar dacă-s astupate cu c ...

asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe când te uitai la cerul negreşit, la steauă, cum se naşte şi cum arde şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată... şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de mugure, de frunză şi de roată?!? atunci, demult... la margine de vis, într-o tăcere crudă şi rotundă, când hoinăream prin vreme fără timp, tulburător, ...

Zgomotul tramvaielor? Zgomotul ambulanţelor? Zgomotul aeroplanelor? Zgomotul tunetelor? Zgomotul strict necesar într-o fabrică de Linişte? Şi alte şi alte zgomote rezultate din (generatoare de) Util General? Nu, sigur că nu (mă) deranjează! Sunt agasante/devastatoare (şi foarte periculos de stresante) numai zgomotele asociate cu inutilul şi nesimţirea, cu abuzul şi teribilismul, cu incultura şi răutatea, cu iresponsabilitatea şi cu şmecheria! Dacă nu cu acestea toate, cu ce se ...

moare poezia n-astă ţară,cartea se aruncă la gunoi,nimenea nu vrea să mai asculte –dumnezeul a fugit din noi!şi s-ascunde – unde se ascunde?unde te ascunzi, tată înalt?crezi că veşnicia-i mai uşoară,dacă stai pe malul celălalt?crezi că ni se pare, fără tine,mai curat că ducem pe pământviaţa noastră silnică şi strâmbă?crezi că nu te credem pe cuvânt?vrei, cumva, onoruri militare?vrei slăvire? vino îndărăt!moare poezia-n astă ţară –şi în trup şi-n suflet ...

Lăsat la discreţia derbedeilor de bloc, de cartier şi de oriunde, Oraşul se sufocă literalmente. Numai ipocriţii nu pricep, ori, mai bine zis, o fac pe nepricepuţii. Derbedei de prima vârstă, între două vârste, între nu se mai ştie câte vârste, indiferent de rasă, sex, şcoală, familie, religie, se găsesc la tot pasul. Aproape că nici nu trebuie să-i mai cauţi. Pur şi simplu, îi iei la întâmplare. Pe ipocriţi, tot la fel. Şi unii şi alţii se comportă şi rezistă � ...

cândurile tale-s trupuri plămădite/ chiar la rădăcina firului de grâu,/ unde ciocârlia mugureşte cânturi,/ mirosind a pâine până mai târziu,/ când porneşte zborul fără vro tocmeală,/ fără ostenire, de la cald la frig,/ ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri,/ ca o frumuseţe-a marelui nimic !!! cândurile mele-s amăgeli aflate/ chiar la rădăcina firului de mac,/ unde greierimea doarme şi visează/ vreme fără toamnă, vară fără leac,/ mirosind a lene, numărându ...