Ieri, cu avionul de fără un sfert, nea Ion Mutelcă s-a întors acasă! Pe Aeroportul Internaţional din Galaţi, aflat în cele mai mincinoase proiecte/promisiuni uitate în sertarele misterioase şi vigilente ale ţaţei Demos Kratos, a fost întâmpinat de distinsul şi destinsul arhicunoscut domn Nimeni, candidat la Capra Oraşului şi susţinut puternic şi corect din/spre partea macră a L.P.D.F. (Lista Profesionistă a Dependenţilor de Friptură)! Un grup/sobor inutil de autorităţi a ...

E sâmbătă – pe apa-i milenară se duc iertări, păcate, tot, tot, tot: bune şi rele, sacre şi profane, şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă – şi nu-i nici o scăpare din calea apei sale – hai s-o bem pe toată, într-o clipă, fără milă, să nu-i mai fim şi poftă şi cherem! E sâmbătă – vi-i sete? vi-i şi frică, vreţi şi păcate, însă vreţi şi rai – ştiţi că aiastă apă se re/varsă în iadul îngrijit de Adonai!? E sâmbătă – voi ştiţ ...

Şi cum să nu ţi se umple sufletul şi memoria cu cele mai frumoase şi adânci şi înalte şi răscolitoare poezii scoase din Fântănă?!...Mihai Eminescu: „Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ valea-i în fum, fluiere murmură-n stână!”...Lucian Blaga: „Când mă privesc într-o fântână/ mă văd cu-adevărat în zi,/ aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi!”...Tudor Arghezi: „Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu./ Tu curgi, fântână, pe trecutul meu!”...Adrian P ...

se apropie. din toate părţile se apropie. sunt multe. puzderie. nu lipseşte nici una. se apropie dinspre demonic? dinspre divin? nu ştiu. dar vin toate într-una şi întruna!!! sunt acasă. în patrie. în toată ţara, adică. sunt naţionalist pe deasupra şi pe dedesubt. dar nu-mi pun sârmă ghimpată la margine. nu pot să fiu nici în/frânt şi nici între/rupt!!! sigur că nu. nu mă sperie această invazie. nu mă teme nici o furie, nici o măgulitură. pregătesc şi pâine şi s ...

Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...

Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”                                          (Ioanid Romanescu)                                                   La început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din ce în ...

Mă duc la şcoala 7. În Ţiglina a doua. Caut o învăţătoare. Şi o găsesc. Seamănă cu domnişoara Ruth, un personaj straniu şi răscolitor (şi cu vioara) din opera lui Laurenţiu Fulga. Îi dăruiesc trei cărţi. Înconjurată de şcolari şi şcolăriţe, mă face să cred că-i elevă...şi s-o invidiez frumos...şi să-mi umplu memoria cu timpurile şi vremurile de odinioară, când eram în clasa a doua şi când totul era minunat şi curat ca o zăpodie cu grâu şi cu maci, dup ...

La început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi... din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret... şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi, lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet... şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic... într-un cuvânt: eu fără margini,/ câştigător la loz în plic! Şi tot aşa: cuibar cu lene,/ preţ şi dispreţ de nan suprem, împins în braţele părerii/ că nu se poate vrun s ...

Tramvaiul cu tanti Maria (din ziarul de ieri) dispare într-o curbă aproape dulce, dacă n-ar fi altfel. Încerc să-mi iau gândul de la ea, de la nebunia ei. Încerc să nu-mi mai aduc aminte nici un vers din textul pe care mi l-a dat să i-l cetesc. Şi încerc să mă îndepărtez de tragediile şi de dramele care se produc şi se consumă în jurul mic şi-n jurul mare, zilnic, milimetric, într-o sarabandă nimicitoare, fără posibilităţi de oprire în următoarele veacuri de veacuri, ...

cele mai triste despărţiri sunt în gară când chiuie locomotiva în sine şi te anunţă că pleacă maria şi că e greu să te desparţi chiar de tine ce bestie şi locomotiva asta şuieră de parcă maria se duce la nuntă şi tu rămâi ca un mire castrat într-o singurătate măruntă-măruntă mai stai în gară o zi două zile mai stai câteva nopţi nenumărate fără să ştii că după maria chiar toate trenurile vor fi suspendate şeful gării scoate nişte lacrimi lângă clădir ...