Nu mai încap, nu mai încapnici(când)...pe-acolo şi pe-aici!... Am fost prea mult în viitor, am stat prea mult la cei antici   ş-am învăţat că nu-i nici timp şi nu-i nici loc şi nu-i nici mod pentru nimicul care sunt: concentric, sclav, cefalopod,   cu visul stâng spre miază/sud, cu visul drept spre miază/nord!   Mă pregătesc să fug din ceas, în marele nisip deşert... unde nici(cum) nu ştiu că sunt, nici să câştig şi nici să pierd   ce nu am vrut cu niciun gând şi ...

Plita Memoriei! Memoria Plitei! Câtă asemănare! Câtă potrivire! Şi cât adevăr! Iată! Chiar acum! Chiar aici! Se aude! Ascultăm! „Aşa de vis era...şi foarte lungă/ femeia dispărută înainte/ de-a fi văzut-o şi de-a fi ştiut.../ ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!... Mai cară cai pe calcar indienii/ – (lozinci vopsite în culori de pace) – / săgeţile muiate-n mirodenii/ se ofilesc în tolbele sărace!... Zadarnic fiart-a fost în mirodenii/ şi pusă după suflet, d ...

Plita Memoriei! Memoria Plitei! Câtă asemănare! Câtă potrivire! Şi cât adevăr! Iată! Chiar acum! Chiar aici! Zice Ion Mutelcă! Ascultăm! „Sora mea are toate mâinile murdare de muncă:/ plug, sapă, carte, copii, fructe, bidinea...!/ Sora mea are o soră asemănătoare:/ Doamne, Dumnezeule, ce mâini frumoase are sora mea!... Tatăl meu are o fiică şi încă două fiice!/ Tustrele au toate mâinile murdare de muncă, încât/ mama a căutat cu toate mâinile luna până la moarte, ...

De când nu mai scriu despre Maria şi port costum elegant, toată lumea şuşoteşte şi crede că Maria m-a uitat... sau că am uitat-o eu, fiindcă nu m-am dus în gară s-o aştept când a zis că vine pentru ultima oară!   Nu a venit...port costum elegant, port figură de zmeu... costumu-i pomană de când s-a dus tatăl prietenului meu!   Printre lumânare şi covrig am auzit: să se facă lumină!... şi încă mai cred şi încă mai aud că Maria va să vină! ...

Da...recunosc: sunetele şi răsunetele alcătuirii mele sunt cele mai mici, cele mai mărunţele...nişte vibraţii de paie, nişte murmure abia perceptibile, nişte produse echivalente surcelelor pe care dregătorul/prietenul Batog le zvârle sub Plită, aşa, să se coacă felia din bostanul primit drept pomană! Mi la dăruit de bogdaproste tanti Maria, o femeie de Biserică şi de Respect! Pentru ca să nu mai lăcomesc la rahat „Mirela”, să nu mai consum dulcegăria asta turcească! C ...

Şi cade...şi cade...şi nu mai ajunge... mi-i teamă c-o fi prea târziu pân-atunce şi n-am să apuc (nici măcar o secundă) sfărmarea totală, adâncă, rotundă... lucirea înaltă-n nimica şi-n totul când piere minciuna şi-ncepe acordul pe care-l de/scrie oprirea pe cruce... şi numai căderea mi-l poate aduce!   Pe care-l îngână şi-l strâmbă neantul... aşa, să-l citească şi unul şi altul... aşa, să-l înveţe în zbor şi să-l cânte cu aripi abstracte, şi drepte, ş ...

Pe rând şi cu atenţie de artilerist privind prin alidadă, fiecare sfătuit şi sfătuitor al Plitei celei de Taină scrutează văzduhul/nimbul convivului/ciracului său! Şi (după magnifica metaforă din „Cântec naiv”, pentru care îi mulţumesc poetului Emil Brumaru şi-l declar, în glas şi-n timbru cu mulţi alţi iubitori de semantică, printre cei din prima linie a Poeziei Erotice Universale) este cazul/curiozitatea să constatăm cu/tremurarea fizică şi sufletească transmis� ...

Nimic nu-i acu mai frumos cum atunci... (se vede în cifre, se vede-n cuvinte, s-aude în vreme, s-aude în timp, în trup şi în suflet)... am fost înainte, dar nu m-am citit pe răboj, pe caiet, pe jos şi pe sus, pe un colţ de-aşteptare... şi cred că e bine să plec înapoi, în clipa aceea cu literă mare, în clipa aceea rămasă totem, rămasă altar şi răspuns la-ntrebare, pe dealul cu flori şi nimicuri de câmp, sub cerul cu „am” şi cu „ai” şi cu „are”! În clip ...

Tiptil, dintr-un pliu al Memoriei, ca şi cum ar vrea să participe şi dumnealui la Sfatul Vibraţiilor cu Mutelcă, Batog, Balaban, Cherpedin, Costache şi Zimbru, apare/răsare un motan! Un motan albastru! Un motan încărcat cu Istorie! Chiar începem să credem că acest cotoşman a mai fost Aici, că nu-i străin de Plita în jurul căreia încercăm cu degetul apa Mării, să vedem dacă-i udă! Motanul cu blană albastră, cu ochi mari şi albaştri şi amorezaţi de-un mieunat feminin � ...

!şi mi-a bătut unu cui drept în lumină - mi l-a bătut pân-a ajuns la floare - nu avea loc pe-unde să curgă plânsul, pe unde întunericul să zboare! !am auzit un râs, aşa, de parcă stăpânul universului crezuse că pot fi clipa lui cea mai murdară, otreapa lui de şters pe unde nu se...! !stăpâne - i-am şoptit cu toată mila - degeaba ţi-i înaltă şi adâncă eternitatea şi lumina, dacă nu laşi un ochi, măcar un ochi să plângă! !eşti criminal, stăpâne... nicioda ...