Vine Crăciunul! Această perioadă magică în care colindele de fundal sunt acoperite de zgomotul satârului și de pârâitul mașinii de tocat carne. Deși teoretic celebrăm liniștea, practic intrăm într-o stare de alertă cod roșu gastronomic. Panica se instalează brusc: cum să nu facem cârnați? Dar drobul? Dacă piftia nu tremură suficient sau dacă toba nu are exact diametrul necesar pentru a impresiona soacra? Și, desigur, marea blasfemie națională: cum să lipsească cozonacul?
În acest moment, gospodinele noastre, altfel femei blânde și iubitoare, trec printr-o metamorfoză spectaculoasă, transformându-se în niște generali de diviziede tancuri, gata să execute pe oricine îndrăznește să intre în bucătărie fără autorizație sau, mai rău, să guste din compoziția de salată boeuf înainte de a fi decorată cu gogoșari.
Urmează asediul magazinelor. Ne comportăm de parcă se anunță o eră glaciară sau o invazie extraterestră, umplând cărucioarele cu provizii care ar putea hrăni un regiment întreg timp de o lună, deși Crăciunul durează, oficial, doar trei zile. Totul pentru marea finală: ziua în care femeia casei cade lată de oboseală, cu miros de prăjeală în păr, în timp ce restul familiei se pune pe executat muntele de mâncare. Este un maraton al mestecatului, dublat de vizite obligatorii, unde procesul se repetă obsesiv. „Mai ia o sarma, că e de la noi!”, devine o formă de agresiune politicoasă pe care niciun stomac nu o poate înfrânge.
A treia zi de Crăciun, comedia devine tragicomedie. Începe faza a doua a panicii: „Mâncați, că se strică!”. Brusc, sarmalele devin inamici publici care trebuie eliminați rapid. Te uiți în oglindă și vezi un bulgăre care nu mai merge, ci se rostogolește cu greu spre frigider pentru ultima bătălie.
Finalul este previzibil: după ce ne-am luptat cu indigestia și am aruncat la gunoi kilogramele de mâncare pe care nu le-am mai putut „salva”, ne jurăm că la anul va fi altfel. Dar știm cu toții că e o minciună frumoasă.
Poate că ar fi mai sănătos – și mai amuzant – să ne amintim ce înseamnă cu adevărat Crăciunul: să fim împreună, să fim mai buni, mai înțelegători și mai iubitori. Crăciunul nu e despre cine face cea mai mare masă, ci despre cine știe să facă loc în inimă, nu doar în frigider. Iubirea nu are nevoie de maioneză în exces ca să fie gustoasă.
