Șomajul din mediul rural a atins în județul Galați cote care depășesc cu mult șomajul din mediul urban. Unele dintre comune au ajuns să concureze chiar și cu orașele ca număr de persoane fără locuri de muncă, fapt care nu face decât să adâncească și mai mult la nivel local discrepanțele de dezvoltare socială și economică.
După cum v-am informat în paginile ziarului ”Viața liberă”, județul Galați are, din păcate, cea mai mare rată a șomajului din Regiunea de Sud-Est, respectiv, de 6,36 la sută, potrivit datelor centralizate, la sfârșitului anului 2022, de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM).
Spre comparație, per ansamblu, la nivelul Regiunii Sud-Est – din care alături de Galați mai fac parte județele Brăila, Buzău, Constanța, Tulcea și Vrancea – rata șomajului este de 4,27 la sută, iar la nivel național rata șomajului este de doar 3,05 la sută.
Discrepanțe foarte mari apar, însă, în județul Galați și la nivelul unităților administrativ teritoriale, mediul rural fiind în mod evident dezavantajat. Astfel, din cei 10.158 de șomeri aflați în evidențele ANOFM la sfârșitul anului 2022, doar 1.890 de șomeri erau din mediul urban, majoritatea covârșitoare – 8.268 de șomeri – fiind din mediul rural!
Acest rezultat s-a conturat în condițiile în care mediul de afaceri, cu excepția unor unități cu profil agricol, este foarte slab reprezentat la nivel rural. Administrația publică – primării, școli, salubritate etc. – reprezintă în multe comune cel mai mare angajator, dar există și antreprenori care au dorit să deschidă mici afaceri, dar s-au lovit de lipsa unei forțe de muncă măcar stabile, dacă nu calificate. Traiul la nivelul subzistenței sau plata ”cu ziua”, la mica înțelegere, a devenit aproape un standard social.
La nivelul celor 65 de localități din județul Galați – orașe și comune – primul loc în ceea ce privește numărul de șomeri aflați în evidențele ANOFM este ocupat de municipiul Galați, cu un total de 1.301 de șomeri, un număr ce ar putea fi considerat relativ mic dacă ținem cont că vorbim de cea mai mare aglomerare urbană din județ. La categoria mediului urban, Tecuciul figurează cu 264 de șomeri, Târgu-Bujor cu 180 de șomeri, iar Bereștiul cu 145 de șomeri.
În ceea ce privește mediul rural, din cele 60 de comune gălățene, 18 sar de ”ștacheta” de 150 de șomeri la nivel de localitate. Unele dintre ele au ajuns veritabile bazine demografice în care șomerii sunt de ordinul sutelor.
De departe, cel mai mare număr de șomeri se înregistrează în comuna Ghidigeni, cu 647 de persoane în evidențele ANOFM, și Brăhășești – cu nu mai puțin de 413 șomeri. La ”categoria grea”, cu peste trei sute de șomeri înregistrați la nivel local, mai intră și Munteni (394 de șomeri), Barcea (344 de șomeri) și Drăgușeni (337 de șomeri).
Într-o zonă de mijloc, cu un număr de șomeri cuprins între 200 și 300 de persoane intră trei comune din județul Galați, respectiv, Ivești (282 de șomeri), Bălășești (254 de șomeri) și Drăgănești (217 de șomeri).
Un număr mai mare de comune gălățene intră în categoria localităților cu un număr de șomeri cuprins între 150 și 200 de persoane: Gohor (194 șomeri), Cudalbi (188 de șomeri), Negrilești (179 de șomeri), Frumușița (178 șomeri), Valea Mărului (176 de șomeri), Matca (170 de șomeri), Vârlezi (160 de șomeri), Corni (158 de șomeri) și Pechea (150 de șomeri).
Trebuie să remarcăm, însă, că sunt și comune gălățene în care șomajul înregistrat este sub 50 de persoane, conform datelor centralizate de ANOFM: Băleni (50 de șomeri), Cuza-Vodă (48 de șomeri), Cavadinești (46 de șomeri), Cuca (29 de șomeri) și Rediu (28 de șomeri).
Dincolo de cifrele în sine, un lucru care trebuie să dea de gândit este acela că, din totalul șomerilor înregistrați la nivelul comunelor din județul Galați, cele mai multe persoane aflate în această situație par a fi ieșit din categoria persoanelor care își caută un loc de muncă. Mai exact, potrivit datelor ANOFM, în județul Galați, la sfârșitul anului trecut, din mediul rural doar 4.998 de persoane erau cuprinse, într-o formă sau alta, în măsurile active de stimulare a ocupării forței de muncă. În aceste condiții, societățile rurale tind să devină tot mai sărace, mai puțin educate și mai vitregite în ceea ce privește posibilitățile de afirmare profesională.
