ÎNVĂȚARE și DEZVĂȚARE (de/spre o anume lipsire)

ÎNVĂȚARE și DEZVĂȚARE (de/spre o anume lipsire)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

LUMINA intră-n SINE şi-ncepe să lipsească

încet-încet, se-ncuie, de parcă i-ar fi frică,

se face mică, mică, din ce în ce mai mică,

nu se mai vede, viaţa şi moartea stau sub mască,

în templul ÎNTUNERIC la suflet şi la faţă,

real/prezent(?) în susul şi-n josu-nchipuirii

şi al minciunii până a se adeveri i-i -

şi-ncepe demascarea, şi iarăşi mă învaţă,

şi iarăşi mă dezvaţă să (nu) cred ce se spune:

această FRUMUSEŢE e-n veci DEŞERTĂCIUNE !!!

e limpede? aiurea! - ce tristă întâmplare

să vezi ce nu se crede, să crezi ce nu se vede,

să ştii că eşti cu moartea perete în perete

şi scrieţi laolaltă, mereu "noli turbare",

şi scrieţi laolaltă, mereu "festina lente",

şi "nec plus ultra"... scrieţi/citiţi tot ce s-arată

a fi cuvânt de leagăn, a fi cuvânt de pradă

fecund/steril în sensul LUMINII şi-n PLACENTE,

în tot ce (nu) se ştie că vrea să mă dezveţe:

DEŞERTĂCIUNE vecinic e-această FRUMUSEŢE !!!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 3382 ori Ultima modificare Luni, 03 Iunie 2024 17:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.