!!! umblu prin Absenţă, tac şi vreau/ să întreb de unde până unde ţine... să întreb de ce s-a dus/ timpul Viitor... cine pătrunde într-acest Adânc molipsitor/ pentru cei Înalţi, să ne aducă sensul Poeziei înapoi,/ printre condamnaţi la falsă rugă, printre osândiţi la visuri goale,/ printre sfinte flăcări haimanale!!! !!! umblu... şi întreb din om în om/ cu Prezentul plictisit în gheare - toţi-s trişti şi speriaţi... şi fug/ înspre Sine... nimănui nu-i pare c� ...

Acasă, la Profesorul meu de Linişte, toată Ograda mă ia în braţe şi mă duce în toată Grădina lui Dumnezeu! Delicat şi persuasiv şi hotărâtor, Profesorul şterge virgula dintre mine şi el! El este un Subiect! Eu sunt un Predicat! Acasă, tot la Profesorul meu de Linişte, toată Grădina mă ia în spinare şi mă azvârle în toată Ograda lui Dumnezeu! Subiectul toarnă „lacrima christi” în două ulcele din lut „Omar Khayyam”! Eu îl declin! El mă conjugă! Parcă sunt ...

!!! umblu prin Absenţă, tac şi vreau/ să întreb de unde până unde ţine... să întreb de ce s-a dus/ timpul Viitor... cine pătrunde într-acest Adânc molipsitor/ pentru cei Înalţi, să ne aducă sensul Poeziei înapoi,/ printre condamnaţi la falsă rugă, printre osândiţi la visuri goale,/ printre sfinte flăcări haimanale!!! !!! umblu... şi întreb din om în om/ cu Prezentul plictisit în gheare - toţi-s trişti şi speriaţi... şi fug/ înspre Sine... nimănui nu-i pare c� ...

Doamna mea ne(mai)văzută Livadă, te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am scris de mult! Nu ţi-am mai scris nu fiindcă nu mai am cerneală sau cretă sau creion sau maculator sau ţărnă pe jos sau omăt în grădină, ci fiindcă mi-a fost ruşine! E uşor de presupus şi la fel de uşor de înţeles de ce-mi este aşa de ruşine! Cum să nu-mi crape obrazul când ştiu şi ştii că m-ai prins la borcanul cu dulceaţă de gutui? şi cum mâncam cu lăcomie... şi mai puneam şi-n buzun ...

a ULTIMA OARĂ ninsorile LUNII îţi lasă pe rochie fluturi imenşi - cămaşa de forţă-şi azvârle nebunii şi fug să se-mbrace în flori de măceş!!! aşteaptă străpunşi cu secanta LUNARĂ, sărută iluzii muiate-n cianuri, de parc-ar muri pentru ULTIMA OARĂ, să-i plângă măceşul aprins în păduri!!! doar ULTIMA OARĂ a fost totdeauna în viaţa lor scurtă cât ţine-un chibrit - la moartea lor, zilnic, a fost numai LUNA în rochie albă până-n sfârşit!!! ce lungă e tren ...

Iată ce i-a dictat poetul Marcel Măzăriche lui Vasile Vindereu, pentru ca să scrie pe lespedea şi pe crucea mormântului în care „doarme” grangurul „întrerupt” de cel mai straniu, dar şi sincer cetăţean de „onoare” al celui mai sigur/ potrivit „loc de parcare”, al Cimitirului „Sfântul Lazăr”, adicătelea! Citiţi şi vă cruciţi corect! „am să te prind că vii să furi zarzăre.../ fir-ai să fii, moarte de pasăre!/ nici n-am crezut cu tu vreodată/ ai să op ...

lebede albe, lebede negre - pe vârful picioarelor, înalt şi adânc şi răscolitor, îmbrăţişare sufletească până când se întunecă, mângâiere nocturnă până când se revarsă altă lumină într-alt plâns şi dor - ce frumos alunecă şi alunecă şi alunecă până când luna face cale întoarsă şi se opreşte şi admiră, şi admiră şi se opreşte, şi luminează această mişcare(de)scriere ROMÂNEŞTE lebede negre, lebede albe - una câte una, două câte două, toate c� ...

Aşadar, viteazul Vasile Vindereu a ucis un grangur! Cu premeditare şi cu sânge rece l-a ucis! Şi a ţinut neapărat să se „descarce” de păcat, povestindu-mi aceste amănunte spăimântătoare! Sigur că da! N-am cum să nu-l condamn pentru ce a fost în stare! Chiar dacă aş vrea să-l ajut spunându-i că-l iert şi eu şi toată lumea sa, nu-l ajută cu nimic! Fiindcă, din cât cred şi ştiu eu, Iertătorul Universal nu-l va ierta niciodată! Această faptă groaznică nu se presc ...

Motto:"moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea"                                            (Gabriel Garcia Marquez) (!) ascult cum se scutură liniştea-n cer/ de-atâta uitare, cum tremură sufletul meu efemer,/ dar ţie nu-ţi pare oleacă de rău şi de trist şi de dor/ pe urmele mele rămase-n ţărână, să vezi cum cobor/ cu ochii la stele (!) (!) să vezi câtă zgură, să vezi cât nimic/ n-atâta văpaie, s-auzi cum lumina se ...

Şi uite ce-mi destăinuieşte/ povesteşte Vasile Vindereu! „Chiar sunt convins că nu-ţi vine să crezi, dar pot să jur că eu l-am ucis pe cel de sub crucea asta! Pot să jur pe cuvântul meu de onoare, pe seriozitatea mea de onoare şi pe sufletul meu de onoare! Pot să-ţi aduc şi martori oculari, de atunci: Ion Mutelcă, Vasile Cherpedin şi Costică Prăpăd erau de faţă la această ucidere cu premeditare! L-am ucis într-o pădure cu salcâmi! De multă vreme pusesem la cale asasi ...