şi m-ai strigat de peste dealul mic, şi m-ai strigat de peste dealul mare, şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare !!! eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu, fără nimb, departe de păcat şi anateme !!! da, nu puteam să scot nici un cuvânt din sufletul iertării pentru tine şi nici măcar să plâng lângă mormânt - mormântul milosteniei divine !!! da - negreşit - te mai aud şi-acum, fru ...

"Mâine, taman la revărsatul zorilor, taman la ora naşterii tale, pe care cred că nu ai uitat-o, să fii acolo, negreşit, sub teiul din Dealul Ciorii! Pentru Revelaţie! Să nu lipseşti! Să nu întârzii! E unica dată când mă arăt! Altă şansă şi alt noroc n-ai să mai prinzi în această Viaţă! Sunt convinsă că pricepi ce-ţi spun şi că nu te vei strădui să nu fii prezent la Întâlnire, la desfăşurarea cestui Moment Astral... şi că nu vei face nici un efort pentru rata ...

Motto:"uneltele sunt nişte sclavi neînsufleţiţi, iar sclavii sunt nişte unelte însufleţite" - (Aristotel)Ne/Nuntit cu Poezia/ şi abia tangent la Sferă, (mi) s-a înfrunzit Securea/ când am vrut să tai Catargul, şi m-am drăgostit - aiurea - / tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Ulise ultim,/ sclav pe ultima galeră !!! M-am lovit de puncte strâmbe/ - geamanduri plutind aiurea - şi m(i)-au des/cântat Sirene/ printre Scylla şi Charybda, şi pe ultima galeră/ am rămas ...

În ziua aceea (era într-o Duminică) nu i-am zis Mamei că am de gând să plec de acasă! Nu pentru că nu ar fi fost de acord cu intenţia mea sau că m-ar fi iscodit în acest sens, ci pentru că nu voiam s-o mai pun în situaţia de a se gândi mereu la siguranţa mea fizică şi sufletească, deşi, în acele vremuri, umblau mai puţini tâlhari la drumul mare şi la drumul mic, decât acum! Lăsând-o să creadă că sunt la umbra sălciilor din Râpa cea Mare, în voia pupezelor şi cuc ...

o văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă, cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă o văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă, cum duce palma streaşină la ochi,/ să vadă cât mai merge pân-acasă o văd şi-acum - prin lacrimă o văd/ - cum vine de la vale, cum şi-adună şi of şi gând şi vlagă - văd şi ştiu/ că vine mama - vestea cea mai bună o văd şi-acum - alerg în calea e ...

!!! când m-ai strigat, ne/vinovato - parcă ieri-i - eram la capătul sintactic al căderii şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare, ca (pe)-un îndemn demonic la continuare, ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde am învăţat că VEŞNICIA se ascunde şi hohoteşte senzual într-o secundă indiferentă, păcătoasă şi MĂRUNTĂ !!! !!! acuma sunt aici, în capătul din care nu mai începe o cădere următoare, unde tu stai foarte cu/minte şi-nţeleaptă şi n-ai curaj să spu ...

Dacă vrei să afli câţi bădărani se comportă (zilnic) într-o staţie de autobuz, într-o staţie de tramvai, la intrarea-ntr-o scară de bloc, pe băncile din parc, n-ai decât să numeri chiştoacele şi ambalajele azvârlite oriunde, numai în coşul de gunoaie nu! Iată-l pe unul dintre aceşti ipochimeni plătitori de taxe la ghişeele nesimţirii şi sfidători ai celor mai elementare norme de conduită! Dotat cu frizură a la punk, şi cu glugă a la rebel, şi cu cabluri în urechi ...

Conform unei Cărţi scrise de nişte ingineri/ doctori specialişti/ experţi în Istoria apariţiei/ dispariţiei a tot ce se vede şi ce nu se vede, la Început a fost Cuvântul! Care început? Primul? Al doilea? Următorul? Care sfârşit? Primul? Al doilea? Următorul? Dau ori nu dau crezare acestei explicaţii cu valoare de pericopă, nu-i nici o tresărire, nici un bănat, nici o clintire, nici o încercare de desluşire, nici un gest de „stai aşa, că nu-i aşa”, de „n-ai încotro ...

Motto:"noi suntem ca şi fluturii care dau din aripi pentru o zişi cred că este pentru totdeauna" (CARL SAGAN) te rog să vii la mine, în zigzag, în zborul meu - în rostul meu, adică - am să te-ascult cu/minte ş-am să tac înalt şi alb, pe-un fir de levănţică te rog să-(mi) taci mereu de/spre nimic şi de/spre tot să nu (mi)-aduci aminte - dacă va fi ce nu-i, am să te strig acolo, în/apoi, ca înainte eu am să stau încet ş-am să-ţi arăt cât de uşoară-i viaţa-n zbor ...

Promiteam în ziarul de ieri că am să scriu şi am să public cel mai frumos poem despre vârsta senectuţii, la rugămintea bătrânului care ar fi avut un loc pe scaun, dacă - [nu mai spun, dar consider că aţi cetit şi aţi analizat şi (n)-aţi aplaudat ce a păţit bietul moşnegel înţelept, da?]... Aşadar, îl rog frumos pe isteţul bătrân să se uite la rubrica DIVINA TRAGEDIA, iar într-asta să admire cu lacrimi încă unul dintre cele mai triste şi adevărate poeme despre ce ...