Bem apă fără vin! Bem vin fără apă! Dinspre teiul sprijinind Cerul să nu cadă pe Pământ, porneşte-nspre Toţi cel mai grav/serios Psalm al Ne/Uitării! Ascult sub stele perpendiculare/ stingându-se frumos galactogame,/ mă mir şi mă întreb de mult, adame:/ ce zgomot face cântecul când moare!?/ ori stau şi-aud sub ramuri tăcătoare/ cum asfinţesc atâtea luni de miere/ sub minunate triluri în cădere:/ ce zgomot face cântecul când moare!/ ori vântul care fluieră-n splendo ...

!!! nu mă aşteptam să vină, dar a venit - şi chiar a fost frumos, a fost minunat !!! !!! uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii, sunt şi subiect, sunt şi predicat, am deschidere şi dezlegare la toate am chiar şi INFERN personal, am totul la unghia mică, am aer de mare - lumea se uită şi strigă „bravo” şi „halal” !!! !!! nu mă aşteptam să vină, dar a venit - şi chiar am crezut că palma pe creştet mi-a pus dumnezeu !!! !!! uite, acum îmi amintesc vocea poetulu ...

Vizibil emoţionat pentru apărarea pledată/ argumentată magistral de prietenul şi poetul Panait Căpăţână, Francois Villon îşi continuă balada: "De arc păgân, de iatagan, de prăştii/ să aibă lotrii parte, şi de bardă;/ tu, creierii lor, trăsnet, să-i împrăştii;/ iar părul, elinescul foc li-l ardă;/ în ştreang le-atârne hoitul,/ rug să-i piardă;/ mă rog la cer, să piară de podagră,/ ori, şi mai bine, bată-i buba neagră;/ scurma-i-ar ţepi încinse-n măruntai ...

vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei - predecesor al ARIEI CELESTE, unde concretul mişună abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo - uitându-mă de-aici ori de acolo - ce mirare tristă când văd şi-aud - jur pe tot lungul meu - că-n UNIVERS "dincoace" NU EXISTĂ!!! vezi CERCUL cesta? tu eşti RAZA lui - predecesoarea LUCRURILOR toate, care se ştiu şi care nu se ştiu ALCĂTUITE-NTRU ETERNITATE!!! o RAZĂ şi un CERC - oare-i destul pentru NE/CUNOSCUT? tu ştii că ...

Dinspre soare-apune, făcând semne de prietenie cu mâna stângă, începe să se apropie poetul Francois Villon! Fără cruce! Că el n-are cruce! Şi cred că nici mormânt n-are! Seamănă cu poetul Panait Căpăţână! Care are cruce! Care are şi mormânt! Şi care s-ar putea să apară, deşi nu prea răspunde la invitaţii! S-ar putea să nu aibă semnal, să nu se afle în aria de acoperire a comunicaţiilor post-mortem! Cum să nu aibă acoperire în Iad? Că poeţii adevăraţi merg ...

din când în când - să-mi pară mai aproape - întind o mână către depărtare şi parcă o ating şi parcă-mi spune:"stai liniştit, ICOANA mea nu moare în ochii tăi care-au rămas în ochii mei călători spre lacrimile tale, atunci, acolo, când mi se-ntâmpla intrarea în VROIRI atemporale"!!! mă uit n-oglindă, cercetez adânc în verdele amar al RE/VEDERII - o văd, o văd pe vale şi pe deal, ACASĂ, în ogradă, parcă ieri-i când mă mustra şi mă ierta de toate şi mă-nvă ...

Da! sigur că da! Se vede! E Maria! Cu crucea-n spinare! Cruce pe care chiar eu am scris: „aici odineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea!”... Se apropie! E chiar lângă mine! Dă crucea jos! Îşi face semnul crucii! Îmi fac semnul crucii! Şi încep să-i aduc aminte despre noaptea aceea, înainte de a fi călcată de trenul acela încărcat cu haine de mire şi rochii de mireasă! „dacă poţi să fii marie,/ doamna mea de la fântână,/ toarnă apă şi adapă/ ce-a pierdut limba ...

Maria s-a mutat într-o Dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar un adio. M-am trezit Singur, în odaia plină cu Poezii. N-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, înainte şi înapoi. Şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi, însă nu mi-a răspuns şi nu am aflat-o Nicăieri între Soare-răsare şi Soare-apune, între Cer şi Pământ, între Blestem şi ...

Printr-o convorbire literară specială şi posibilă numai şi numai când timpul nu mai are spaţiu şi spaţiul nu mai are timp, ne-am înţeles asupra Rostului nostru într-această lume şi în lumea cealaltă, chiar dacă amândouă sunt nişte Mistere fără de care n-ar avea farmec nici una, fără de care ar lipsi orice vis, orice ţel şi orice nădejde (şi deznădejde) specific omenească! Ne-am înţeles şi am stabilit să ne întâlnim exact la jumătatea distanţei dintre locul � ...

Sunt singur - nu-i nimeni să vadă/ cum pasul şi clipa mă-ngână - cu mare credinţă şi vrere/ MĂ ROG PENTRU LIMBA ROMÂNĂ!!! Sunt singur - nu-i nimeni s-audă/ cum viaţa şi moartea s-adună şi-mi pun rugăciunea pe cale,/ cu lacrimă dreaptă, străbună!!! Sunt singur în centrul secundei/ cu margini acuma şi-atuncea - nu-i nimeni să vadă, s-audă/ cum LIMBA ROMÂNĂ MI-I CRUCEA!!! Sunt singur - biserica tace/ cu mâinile-ntinse spre mine şi-mi toarnă agheasmă pe rugă,/ din ...