Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în păcat! el se face că nu pricepe când îi spun cum visez o pădure de salcâmi cu flori negre, unde zâna ceea singură şi albă începe să nu mai moară niciodată!Iată-l...el este! el este punctul tău de vedere! el este orizontul tău! ...

(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi,zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea,între adânc şi nalt...şi-astfel aud:„acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea,acum aşează-ţi gândul pe curatşi sufletul aşterne-l pe tipsie,acum ascultă-ţi inima şi dă-isă-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!) (!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi,zvârl hocus-pocus...şi mă văd acuma,între nimic şi zero...şi aud,neputincios, cum se îngroaşă glumafiindcă am călcat acel ...

Da... mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi, nu le ajunge oleacă, acolo, de-o viaţă! alţii, şi mai abitir, îşi iau să aibă chiar şi după viaţă, că vor şi-n moarte să şi-l piardă, ori să-l muncească, ori să se laude cu el, cu timpul, cu mizerabilul ă ...

las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoarepe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclinăcând văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vinăîngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmeazăastăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o razămă uit în podul palmei şi nu cred/ că LINIILE toate-s prăpădi ...

Da... am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată că nu (mai) au timp! alţii se plâng toată ziua şi toată noaptea că n-au timp! dar nu se duc pe coastă să-şi aducă! cică nu-i bun ăsta de pe costişă! cică vor alt fel de timp, da ...

cunosc o femeie-iuşcă/ - are cam treizeci de kilebruto, cu tot cu salariul/ minim pe economie...şi, dacă-i dau jos daraua/ şi venitul de pe lună,se topeşte şi dispare/ ca-ntr-o scumpă alchimiee-o scumpete... e o lungă/ pe divanul meu culcată,e o naltă când stă-n capul/ oaselor, la tine-n glie,şi ţi-admiră hărnicia/ pe tarlaua cultivatăcu ideea lui moş Creangă-n/ relatarea cea hazliece sublimă arătare/ mi-i pupilă... şi mi-i datăşi nurlie şi aievea/ ca să văd pe unde ...

Nu-mi vine să cred ce aud de la poartă. Sigur că da, trebuie să mă dau jos din vis, trebuie să mă dau jos din somn, trebuie să mă dau jos de pe prispă şi să mă duc la ea şi la el. La fată şi la tei, adică. Trebuie... însă nu mă pot mişca. Parcă-mi şopteşte cineva să nu cumva... fiindcă o să-mi pară foarte rău, o să regret amarnic dacă fug din cel mai lung vis al vieţii mele. Ştiu că un vis durează numai câteva secunde, după cum grongănesc deştepţii, dar eu ...

(!) sigur că da, sunt cel mai fericit din partea de Sud a Moldovei de Nord, şi Retur, pot să mă laud că O Duc bine, chiar greţos de bine, iar ea, cea pe care O Duc, îmi mulţumeşte-n fiecare secundă cu-n zâmbet pur, chiar greţos de pur şi chiar greţos de simplu, iar eu, cel care O Duce, îi fredonez „foaie verde mărăcine, dă, Mamă, cu biciu-n mine” ş. c. l. ş. a. m. d. - şi ne uităm cum Poetul (cel înflăcărat şi sătul de Glorie şi de Aplauze şi de Neghină) Pogoar ...

Uite... mai sunt două ceasuri până se crapă de ziuă. Tata nu are ceas. Nici mama nu are. Nici eu nu am. Nici fratele meu, nici surorile mele. N-avem nici de perete, nici de masă, nici cu pendul, nici cu din ăla cuc. Nu avem nici un fel de ceas. Nici digital, nici de mână, nici clepsidră. Nici măcar din lemn nu avem. Nu mai zic din fier, din aur, din argint. Altfel spus, toţi suntem departe de orice instrument de control/măsurare a timpului. Însă asta nu însemnează că nu avem ti ...

MOTO:"viaţa este o greşeală?! moartea este o erată!?"                                            (Iolanda Cremene)se făcea că eu sunt nimic în mişcarepe aria ghioceilor din opera tristeţiise făcea că tu eşti cea mai rară uvertură înlăcrămatăaşteptând să mugureasc� ...