Te rog să laşi acasă icoana mea de seară!/ te rog să laşi acasă icoana mea de zi,/ fiindcă eu, de mâine, mă duc odinioară,/ să uit întotdeauna „a fi” şi „a nu fi”!// Miroase a iubire nemernică şi-a ură!.../ [de la (a)casa noastră n-am să mai plec nicicând,/ fiindcă doar acolo mă bate (cu măsură)/ o lună foarte plină (şi goală) până când...!]// Numai icoana mamei acolo mă aşteaptă,/ numai icoana tatei cu ochii până-n cer...!/ te rog, lasă-le-acasă! î ...

A fost odată ca niciodată o iubire fără de care nu se poate, până când moartea m-a provocat pe faţă, iar viaţa m-a ucis pe la spate! Această iubire a-nceput odată cu primăvara, într-o pădure umplută cu salcâmi şi ghiocei, plină cu tine şi cu mine şi cu păsări şi cu atâta înfiorare, încât o mie şi una de lacrimi stăteau în adâncul ochilor mei! A murit pădurea şi au pierit ghioceii, păsările au fost ucise pe la spate, urmele paşilor noştri s-au şters de pe s ...

Recunosc până în pânzele albe, că până în pânzele albe voi fi Repetent! şi până dincolo de pânzele albe am să spun: fii foarte atentă, fii foarte atent! „Nimic” în Mişcare însemnează „Tot” în Stare! valea-i un deal cu vârful în Jos, iar dealu-i o vale cu burta în Sus! nicăieri este locul unde se ascund fluturii când plouă şi unde se aud greierii cântând! o Moarte însemnează o Absenţă prezentă oricând, după cum „Totdeauna” însemnează „Niciodată ...

Ne suim pe calul popii/ şi plecăm hăt-hăt departe, tocmai unde...tocmai unde/ nici o viaţă n-are moarte, nici o moarte n-are viaţă.../ şi le dăm amândurora din vremelnicia noastră,/ poate vede Aurora şi ne toarnă-n ochi şi-n suflet/ doar lumină ne-ncepută, gata de pornire-n zarea/ dulce, acră, blândă, crudă!   Calul popii merge, merge.../ punctul se (în)depărtează, parcă nu a fost odată-n/ perspectiva noastră brează, parcă nu am fost odată/ în vederea lui divin� ...

Unul dintre prietenii mei cei mai pricepuţi şi mai receptivi într-ale Inefabilului poetic, parasimpaticul Mitică Filurete, locuieşte într-un Colţ de Rai, aproape de Teatrul Muzical...dar se duce la tuns pe strada Cazărmii! Fiindcă pe Cazărmii locuieşte Culiţă, zis Turturel Perucă, un frizer particular şi amic la cataramă cu prietenul meu, dar şi arhicunoscut păsărar în toată lumea oamenilor şi păsărilor de pe Pământ! Când spun „păsărar”, nu care cumva să credeţ ...

De-atâta timp plătesc tribut/ eternităţii aparente, dar n-am nici un folos...şi cred/ că nici măria-sa nu are, şi văd că-mi pune (fără rost)/ piedici şi zbenghiuri şi accente, să mă ferească de priviri/ viclene, acre sau amare, să nu cumva vrun papugiu,/ vrun pui de lele sau vrun mache trimis din rai, să-mi ia din iad/ şi din zadar, să mă deoache, or, şi mai rău, şi mai urât,/ să-mi facă vrun pustiu de bine: să mă extragă din păcat/ şi să fiu domnul fitecine!   ...

Mărturisesc: am trăit şi trăiesc printre bolovani! Ăştia-s de toate mărimile şi de toate felurile şi de toate naţiile şi de toate categoriile şi de toate culorile şi de toate necesităţile: bolovani de câmp, bolovani de pus pe varză, bolovani de zile mari, bolovani de asalt, bolovani generali, bolovani particulari, bolovani rurali, bolovani orăşeneşti, bolovani de scară...de apartament, de companie, de geaba, de siguranţă, de cancelarie, de birou, de piatră, de pământ, d ...

Chiar astăzi, dimineaţă, au înflorit salcâmii!... privindu-i cum rimează, ziceam: stăpâne, ale cui sunt aceste haruri ce ştiu a pogorî?...mi-i aşa de dor...şi-mi vine să merg numai la vale! Chiar astăzi, dimineaţă, cu sufletu-n vibrare, cu ochii pe fereastră, spre larguri abisale, cu inima crescută cât carul tău cel mare... m-am fermecat cu albul desăvârşirii tale! Chiar astăzi, dimineaţă, printre salcâmi, cu sama că totul şi nimicul nicicând nu pot fi gata, l-am ...

În ziua aceea, era într-o Duminică, nu i-am zis Mamei că am de gând să plec de acasă! Nu pentru că nu ar fi fost de acord cu intenţia mea sau că m-ar fi iscodit în acest sens, ci pentru că nu voiam s-o mai pun în situaţia de a se gândi mereu la siguranţa mea fizică şi sufletească, deşi, în acele vremuri, umblau mai puţini tâlhari la drumul mare şi la drumul mic, decât acum! Lăsând-o să creadă că sunt la umbra sălciilor din Râpa cea Mare, în voia pupezelor şi cuc ...

(Ne)nuntit cu poezia/ şi abia tangent la sferă, mi s-a înfrunzit securea/ când am vrut să tai catargul, şi m-am drăgostit (zadarnic)/ tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Uliye ultim,/ sclav pe ultima galeră! Câte esturi dinspre vesturi,/ câte suduri dinspre norduri mi-au adus doar furtunare/ şi în suflet şi pe cale, numai ceruri tulburate,/ numai gânduri haimanale...! [Marte şi Neptun strâng (ş-astăzi,/ după mine) dezacorduri!] Câte şi mai câte visuri/ în alb-ne ...