Mama mea nu era foarte frumoasă! Ce frumoasă nu era Mama! Era aşa: semăna cu Mama ta, cu Mama lui, cu Mama ei! Ducea vaca de lanţ, la păscut! Ducea sapa de coadă, la prăşit! Ducea secera pe umăr, la secerat! Ducea mere şi turte în poala pestelcii, la copii! Ducea vorbă caldă la duşmani! Ducea voie bună la prieteni! Ce urâtă nu era Mama! Oare cât de urâtă nu era Mama celui pe care niciodată nu l-am cunoscut?
Mama dezlega nodul batistei şi-mi dădea bănuţi pentru biscuiţi şi pentru film! Venea caravana cinematografică şi dădea filme cu nemţi şi cu bandiţi! Şi eu mă uitam ca deşteptul ori ca prostul la perete! Şi râdeam! Ori plângeam! Şi băteam din palme! Şi nici în ruptul capului nu învăţam cât de rea nu era Mama! Fiindcă mereu îmi dădea dezlegare la colţul batistei, poate uit de Foame şi de Sete!
Ce flori şi gutui proaspete punea Mama în Casă! Ce fel mângâia Mama obrazul pământului, să nu se împiedice Ploaia: Apa în care a plâns Dumnezeu! Ce fel făcea Mama plăcinte în Cuptorul Copilăriei! Ce fel făcea Mama Pâine cu grâu puţin şi cu cântec mult! Ce plâns mai dădea Mama la florile din grădina în care ne jucam de-a Prâslea, de-a Dala Lama, de-a grecii şi de-a sciţii...şi ziceam: ce urâtă nu este Mama, ce sfânt este Colţul Batistei, ce mulţi şi buni sunt Oamenii şi Biscuiţii!
Ce frumoasă nu era Mama! Şi ce tristă şi serioasă şi limpede mai spunea: după ce seacă Apa se cunoaşte preţul Fântânii! Şi mai zicea: nu da pasărea din mână pentru pasărea din par! Şi ce mai cânta Doine cu Care şi cu Boi...şi mă fugărea la Şcoală! Şi tare frumos mai striga păsările din Ogradă şi din Gutui! Ce urâtă nu era Mama ta, Mama ei, Mama lui!
Doamne, ce frumoasă nu mai este Mama! Doamne, ce urâtă nu mai este Mama! A lăsat sapa şi vaca, a lăsat ultima Lacrimă adevărată...şi a plecat! A lăsat totul în Memoria Plitei...şi a plecat! A lăsat totul pe Plita Memoriei...şi a plecat! Iar eu, printre oameni şi biscuiţi, nu mai am pasăre în mână şi pe gard! Şi tot măsor preţul Fântânii! Şi praf şi pulbere este Cuptorul Copilăriei! Şi Colţul Batistei nu mai poate fi-n veac de veacuri dezlegat! Mama a fost odată ca niciodată! Mama este o dată ca niciodată! Mama va fi odată ca niciodată! Mama mea, Mama ta, Mama ei, Mama lui! Şi niciodată Mama nu este a Nimănui!
