Tovarăşul Mihai Turturică face la stânga, spre intrarea-n Cimitirul/Dormitorul „Sfântul Lazăr”! Fac şi eu la stânga... şi-l urmez cam la un pas mai în urmă! Că doar sunt invitatul său, nu? Că doar are să-mi mărturisească „ceva” care nu mai suportă amânare, nu? Cred că are „ceva” pe suflet şi vrea să nu mai aibă! Cred că vrea să scape de-o povară care-l macină, probabil!... Sigur că da! Cred că nu mai poate suporta o remuşcare, o mustrare de conştiinţă ...

Cu ochii pe zare, taman lângă cer,/ se duc să aducă iertare şi pâine şi vorbe de duh/ şi apă şi rugă! Se duc şi se-ntorc tocmai seara, târziu,/ cu traistele pline, cu sufletul plin şi cu gândul mereu/ la tine, la mine, la el şi la ea şi la toţi cei rămaşi/ acasă, n-ogradă, să-nveţe corect, să viseze frumos/ la mamă şi tată! Cu ochii pe zare, taman lângă cer,/ mi-i chem şi mi-i caut să-mi pună răbdare-n vioară şi-n vis,/ şoptire în flaut, mirare-n cuvânt � ...

În fiecare dimineaţă, exact la ora când clopotele şi toaca (se) bat pentru chemare la utrenie, cetăţeanul Mihai Turturică trece-nspre nord-vestul cartierului Ţiglina a IV-a, unde se întinde Dormitorul „Sfântul Lazăr”! Trece cu mers târâş-grăpiş, cu paşi mici şi egali, cu destulă prudenţă, dar şi siguranţă în sistemul său osos şi muscular, în pofida vârstei sale de octogenar lămurit! Şi nu merge cu fruntea-n pământ! Şi nu scuipă pe caldarâm! Şi nu ronţă ...

din adâncul unei lacrimi,/ toate vorbele matale au ajuns mereu la mine,/ simple, rare şi curate, duhuri tămăduitoare.../ parcă nişte catedrale (dinspre viitor, cu aripi,/ să mă-nveţe, să-mi arate cum se cade, cum se urcă)/ într-adins fost-au trimise, nu cumva vro lighioană,/ vro perfidă rătăcire să pândească şi să-mi smulgă/ sufletul din manuscrise, liniştirea din ogradă,/ suferinţa din iubire! "vreme vine, vreme trece..."/ ...(cum a zis poetul care a purtat limba rom� ...

Sigur că da! Ea este! Sfânta Revelaţia! În alb-negru! Cu toate mânurile întinse şi lungi exact cât drumul de la ea până la mine! Blândă şi serioasă şi surâzătoare cu toate blândeţile şi surâsurile celor care mi-au surâs şi m-au atins cu smerenia şi blândeţea lor vindecătoare!... Şi se apropie, se apropie, se apropie... dar parcă eu mă apropii de ea! Şi, pe tava din palmele sale, văd un Bilet de tren şi o carte de Rugăciuni! Mă roagă să le iau! Cică sunt ale ...

Ierburi amare, ierburi dulci/ de aşteptare cresc pe gând: mă uit în zare şi încerc/ s-o văd cum vine lebădând! Fluturi lunatici, fluturi lungi/ până la ziuă zboară când stau lângă somn şi tot aştept/ s-o văd cum vine lebădând! Greieri frenetici, greieri trişti/ cântă viori cu lemnul blând: mă uit pe vale şi pe deal,/ s-o văd cum vine lebădând! S-o văd cum vine lebădând/ peste aşa de mult frumos, m-aş face umbră de salcâm/ florit în sus, florit în jos! S-o ...

Ştie tot gălăţeanul, şi nu numai, că pe partea dreaptă a străzii Mihai Bravu, cum circuli dinspre sud spre nord, taman în coasta stângă a Teatrului Muzical, se află Fabrica de Sfinţi! Aşa-i zice prietenul meu, Mitică Filurete, locuitor în preajma cestor obiective educaţionale de excepţie, Seminarului Teologic! Şi nu-i zice la modul peiorativ, ci cu toată convingerea că, măcar în acest spaţiu, Viitorul Ţării se plămădeşte şi se frământă şi se creşte şi se matur ...

NEC PLUS ULTRA Din colecţia "Cele mai durabile texte rămase tablou"şi dacă rogi, şi dacă nu rogi, republica-i plină cu demagogi! şi dacă furi, şi dacă nu furi,/ republica-i plină cu acrituri! şi dacă vrei, şi dacă nu vrei,/ republica-i plină cu farisei! şi dacă ştii, şi dacă nu ştii,/ republica-i plină cu pandalii! şi dacă poţi, şi dacă nu poţi,/ republica-i plină cu mafioţi! şi dacă stai, şi dacă nu stai,/ republica-i plină cu putregai! şi dacă taci, şi d ...

După ce m-am uitat prima dată-n oglindă, mi s-a părut că am rămas acolo, într-acele ape neclintite, fără trecere prin timp şi prin vreme, ca să mă urmăresc în tot ce fac până la plecarea Dincolo de Oglindă! Apoi, ori de câte ori reuşeam să ajung în faţa cestei sticle fermecate, încercam să-l văd pe cel de Atunci, deşi mi se arăta doar cel de Acum! Şi, câteodată, chiar îl vedeam! Uneori, ca să mă dau „mare”, îl compătimeam reproşându-i că a rămas în tre ...

NEC PLUS ULTRA Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"te mai aştept şi te mai strig şi te mai ştiu într-un aproape-ncă departe de pustiu, încă te văd cum vii sub măr,/ să (re)muşcăm într-adevăr şi să murim... cât încă nu e prea târziu! cred că aşa-i cel mai frumos, cel mai curat: cum spune şarpele-nţelept şi blestemat... cum se aude din adânc:/ tu să nu plângi, eu să nu plâng... nimic n-ar fi, dacă n-ar fi nici un păcat! tu vezi ce vis? tu vezi ...