Pe lista (nescrisă) de priorităţi, foamea ocupa (totdeauna) ultimul loc. Celelalte activităţi (foamea este o activitate, da?) se află pe primele locuri, iar prima dintre primele se numeşte muncă. Joaca nu-i trecută pe listă, dar o întreţinem şi o întrebuinţăm fraudulos, cu orice risc, cel mai mare dintre acestea fiind chelfăneala însoţită de muştruluială şi de promisiunea "îţi pun pielea pe gard!", promisiune mereu amânată, dar prezentă în aer, în apă, pe pământ, ...

  În sfârşit, cred că am gândit corect: îţi dau eu! îţi dau, fiindcă tu nu ai! eu am foarte multe şi foarte lungi! să ai şi tu, nu numai eu! poţi să iei câte vrei! eu le am de atunci! cred că ştii de când! dacă nu ştii, pot să-ţi spun!  stai cu minte...şi ascultă: o să fie ca o lovitură de tun!... (ziceai că pădurea aceea-i filarmonică de câmp, aşa de multe şi colorate păsări cântau! salcâmilor nici nu le trecea prin cap să se scuture! iar toate f ...

  În general, mi-i frică de animale, mai ales de lei şi de neamurile lor. Trebuie să-mi înving această frică, să mă apropii mai mult de regnul animal, fiindcă am multe de învăţat de la comportamentul acestor patrupede fioroase şi indiferente la prostia omenească. Prin urmare, îmi propun să iau o hotărâre colosală: mă duc la pădurea Gârboavele să mă uit (şi eu) prin gardul de sârmă, în parcul zoologic (mă rog, la ce a mai rămas din locuitorii acestui parc!). ...

  Vreau să fac cel mai bun zmeu din sat. Zmeu bun înseamnă zmeu urât. Cum să fac zmeu frumos? Este împotriva firii, împotriva bunului gust, este anacronic. Este foarte greu să fac un zmeu urât. Fiindcă, în general, eu fac numai substantive frumoase, chiar dacă un deştept de la oraş mi-a zis că zmeul este verb tranzitiv. Ca să fie urât, nu-i bine să-l fac alb. Ce-i acela zmeu alb? Să se suie în văzduh şi să nu-l vadă nimeni? Dacă nu-l vede domnul învăţător...ş ...

  Nu are linişte. Trebuie să plece în pădure să aducă doi drugi de scară. Lungi şi drepţi ca lumânarea. Că vrea să facă scară (până) la cer, nu orice fel de scară. Se uită la soare (nu la ceas, fiindcă nu are din ăsta). N-are cum să plece cu ziua în cap, că e riscant. Îl poate pârî lumea la Ocol, îl poate vedea pădurarul Ion Croitoru...(Dumbă, cum îl alintă oamenii, un creştin bun şi verde, cu pană de gaiţă la pălărie, afumat mai mereu la bufetul din B ...

  Exact pe marginea sudică a Copilăriei de nord locuieşte o râpă. O râpă care mi-a umplut cei paisprezece ani de-acasă cu aventuri şi jocuri fabuloase, cu memorii pe care (când nu le voi mai ţine minte) am să mă apuc să le scriu. Pe fundul râpii (care merge de la soare-apune la soare-răsare şi coteşte brusc spre miazăzi) curge un pârâiaş fără nume, un fel de apă care vine dintr-o Istorie necunoscută şi (de atâta vreme) se străduieşte să ajungă Nicăieri. Ai ...

Doamna Lui este sora mică a Singurătăţii. Seamănă leit, zici că-s gemene. Dacă nu eşti atent, poţi crede că aceasta este cealaltă, iar cealaltă este aceasta. Se aude că are sufletul plin de domnul Unu, dar distanţa dintre ei se observă de departe, mai ales noaptea, când Liniştea (atâta, cât a mai rămas) merge de mână cu Singurătatea, poate descoperă locul unde stă Unu, în adevăr. Ca să mai scurteze timpul dintre acolo şi aici, doamna Lui scrie cuvinte pe frunze de b ...

Domnul acesta (un romantic întârziat şi naiv până la obrazul celălalt) îmi lasă (aproape) zilnic mesaje scrise în cutia cu celebrul păianjen hodorog. Sunt interesante, unele sunt demne de literatura despre îndrăgostiţi, zici că-s copiate din corespondenţa dintre Eminescu şi Veronica…Domnul acesta, dacă mai scrie aşa (şi mai şi citeşte, bineînţeles!) riscă să ajungă scriitor, adică "cerşetor cu legitimaţie" (cum adevărat zice poetul Vasile Sevastre Ghican)….Domnu ...

  Strada Frunzei. Ora 4. Noapte. Nu chiar beznă, dar noapte. Ţigările mă scot din răbdare şi din casă. Afară, aproape ţipenie. Doar pe ici/pe colo câte-un fumător în pană, ca şi mine, ori câte-un chefliu cântând anapoda şi tare, întârziat temporal şi mintal, deopotrivă. Ora 4 este ora la care trece primul tramvai dinspre depou spre capătul celălalt. Tramvaiul nu are călători, nu opreşte în staţii, nu cred că are motive să se grăbească, însă circulă cu ma ...

  Deschid fereastra dinspre răsărit. Geamul bate doi kilometri spre nord-est, exact în locul de unde aud patru cuvinte: "nu mai am cuvinte!"…Închid fereastra brusc, nu vreau să-mi asum riscul (şi curajul) de a auzi cine ştie ce continuare…Dacă s-a întâmplat ceva urât…şi (din cauza asta) ea (vocea aceea care mi-a spus că are sufletul plin de mine) a rămas fără cuvinte? dacă a venit sfârşitul cuvintelor, şi eu stau aiurea (cu capul între urechi, vorba lui Marin Pre ...