Doi îndrăgostiţi (un el şi o ea, adică; nu din ceilalţi ori din celelalte) vor să se sărute, şi nu au unde. N-au loc, fiindcă-i foarte aglomerat în urbea asta eterogenă, lumea se uită pofticioasă, cleveteşte, dă verdicte educative deloc uşoare pentru protagoniştii surprinşi în flagrant. Şi, mai mult decât atât, există şi riscul contaminării. Nu pentru că sărutul ar fi interzis de biserică ori de poliţie ori de morala (nescrisă) a alcătuirii umane, ci pentru că ex ...

  Nu ştiu de unde îl are. Toată lumea vorbeşte că l-ar fi primit cadou. Unii (invidioşi) spun că l-ar fi cumpărat pe sub mână. Alţii (turnători) turuie că l-ar fi furat dintr-o rezervaţie. Ce mai tura-vura, nu se ştie exact cum şi de unde această doamnă şi-a făcut rost de acest animal de companie! Cert este că rezervaţia cu un singur zimbru s-a trezit (brusc) fără zimbru într-o dimineaţă de primăvară. Responsabilii cu aceste specimene patrupede l-au căutat pe ...

Am fost obligat să plec din preajma ta. Probleme urgente m-au determinat "să-mi iau geamantanul şi să plec" la dracu-n praznic, dacă acolo se află rezolvarea "problemelor arzătoare la ordinea zilei!"...Şi să ştii că-mi pare foarte rău pentru situaţia creată prin această în/depărtare. Sunt convins că şi tu regreţi despărţirea, chiar dacă n-o să fie pentru totdeauna. Oricum, absenţa ta mă sufocă, mă diluează, mă usucă, mă face deşert, mă poartă cum numai vântul ...

  În fiecare ziuă (indiferent de anotimp) trebuie să zic bună dimineaţa la păsări. La toate păsările care pleacă şi vin, care vin şi pleacă... şi celor care nu (mai) vin... şi celor care nu (mai) pleacă... Mă îmbrac în cele mai curate haine din viaţă (sunt curate întotdeauna, pentru că am un singur rând de haine şi trebuie să le spăl în fiecare seară), ies pe prispa cu lutul lipit şi tencuit şi mângâiat de mâinile mamei... şi mă uit încolo, încoace... ...

Care mai de care îşi dă cu părerea despre sfârşitul lumii, chiar dacă nu are habar nici ce-i acela "sfârşit", nici ce-i aceea "lume". La fiecare scară de bloc, la fiecare etaj de scară, la fiecare colţ de drum şi de cărare, în fiecare clipă întâlneşti (vrei/nu vrei) un sfârşitolog, un apocaliptolog, un expert în cutremure (cutremurolog), un expert în potopuri (potopolog), un expert în încălziri globale (arşiţolog)...ehehei, nene, vai de capul creierului meu!... (cum z ...

Mă folosesc de acest titlu deoarece vreau să par optimist. Ar fi trebuit să spun "Jos drujba dintre popoare!"...pentru că am multe şi dure motive (evidente, desigur) să-i urăsc până la limita blestemului pe cei care sunt parcă dinadins lăsaţi pe scoarţa de lut să-şi folosească scoarţa "celebrală" doar întru accelerarea dezastrelor cu propria mână şi drujbă...Citiţi aici!... Într-o dimineaţă (care părea oarecare) nişte târtani cu creier neted, paie în nas şi "priet ...

  Sunt o ţâncă de patru ani. Ai mei şi ai altora cred că nu pricep (mai) nimic din pe/trecerile jurului meu. Creadă ce vor, spună ce vor. Dacă nu umblu cu picioarele goale, îmi port cu mare mândrie ghetele pe dos, şi inima şi sufletul cu aleasă încredere mi le apăr şi mi le port îmbrăcate în rochiţa de stambă veche şi decolorată de vreme şi de timp. Mama Măriuca este gata să facă un copil. Îi dă pe toţi afară din casă şi din ogradă, numai pe mine mă lasă ...

  Şi câinele ăsta (cald şi călduros, pe trotuar) cum stă şi se uită cu limba scoasă la mine!...parcă nu a mai văzut inimă şubredă şi putregăioasă mergând (şi bătând foarte tare şi foarte rar) către tanti asistenta de la policlinică (o tanti inimoasă şi mirosind a mov-mărăcine)!...parcă nu a mai văzut poet cu inima la gât de bucurie că tanti doctoreasa (deşteaptă şi persuasivă) o să-i zică: în seara asta e duminică, în seara asta n-ai voie să nu (sa ...

  E primăvară. E duminică. Mă îmbrac şi mă încalţ şi mă organizez cât pot de elegant. Îi zic mamei "sărut mâna, mamă!"...şi plec spre Lungeşti, voios şi emoţionat ca un motan cotropit de iubire, învârtindu-mă ca un OZN foarte cunoscut "în satul meu cu zece oameni/ din care nouă sunt plecaţi!"...Mă duc la fete, cum se zice pe la noi. Pe la alţii nu ştiu cum se zice, dar am auzit că nu se zice frumos. Mă duc la fete multe şi frumoase. Ajung repede, că dorul � ...

  Sigur că da, trebuie să recunosc: îmi plac escapadele, îmi plac intrările în mijlocul sălbăticiei, în braţele imprevizibilului verde. Mă tentează şi mă cheamă coclaurile, aiurarea şi somnul în braţele singurătăţii cu numele Cioara, Băgăoani, Ciuta, Recea, Uliu...Aici, pe ţărna şi în slava acestor guri de rai, sub sfânta apăsare a liniştii traversate doar de săgeţi cu pene, de liniştitoarele cricuiri (ale greierimii, da?) şi de fantastica licurire (a licu ...