Banii sau Viaţa! –
aud o voce limpede şi răspicată şi temătoare
la spatele meu fără armură, fără nici o apărare.
Nici măcar nu mă opresc, nici măcar nu mă sperii,
nici măcar nu (mă) întreb cine-i,
chiar dacă simt răceala revolverului între omoplaţi,
chiar dacă nu mi se pare o glumă
a unui alienat rătăcit pe o planetă plină cu alienaţi.
Banii sau Viaţa! –
tună iarăşi glasul necunoscut şi dur şi ameninţător.
Fără să mă opresc,
mă uit peste umăr şi văd o Moarte înlăcrămată.
Banii sunt murdari, Viaţa-i povară, ia tot,
mulţumesc! – zic şi aştept să mă creadă.
Moartea se cruceşte de trei ori,
se dă de trei ori peste Capăt...şi se face Primăvară.
