Notă de Plată (II) (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mă urmăreşti ca un blestem

care nu iartă, dar nici nu-mi măsoară

păcatul de-a nu crede că nu ai

trup de fântână, suflet de vioară!

Mă urmăreşti ca un triumf

al setei, ca o notă grea, de plată:

păcatul de a fi respirator

mereu, n-această lume răsuflată!

Sol, la, re, mi, mi, re, la, sol -

când s-o sfârşi această urmărire,

să nu mă-ntrebi, fiindcă n-am să ştiu

care-i răspunsul la înmărmurire!

Sigur că da, sigur că da -

numai atât mai vreau să-ţi zic eu, ţie:

când vei ajunge, dacă va s-ajungi,

să-mi scrii, te rog, ultima poezie!

Citit 5319 ori Ultima modificare Marți, 07 August 2018 16:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.