Închis pentru Renovare (sanchi... bulevardier)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Ce durdulie-i fata asta bălăioară...

n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt:

de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară,

în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt!

În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală,

că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm...

îi scriu de zor câte-o fântână cu cerneală

(într-un poem) şi-o jinduiesc încet, enorm!

Mă prăpădesc după principiile sale...

(aşa frumos mă dă la plâns, mă dă la-ntors)...

face din mine firmituri fundamentale,

ori vrăjitor (cu dinadins) uitat în o(r)z!

A zis că vrea să-mi fie ultima mireasă,

dar nu aşa, fără efort, nitam-nisam...

cere să scriu că-i cea mai fină făt-frumoasă,

să fiu văz/duhul din ulciorul lui Khayyam!

Sigur că da... intru-n firida cu secrete

şi mă comport cum se cuvine, cum a zis...

şi răscolesc (până la moarte) pe-ndelete...

şi, când ajung... (nenorocire!)... nu-i deschis!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 7817 ori Ultima modificare Vineri, 12 Aprilie 2019 17:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.