SUFLET de PAIE (salubrizare)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

şi vine să-mi bată la poartă şi vine

să-mi bată la uşă şi vine să-mi bată

la geamuri uitarea în cuie şi pleacă

să n-o mai aud, să n-o văd niciodată !!!

şi pleacă aseară şi pleacă acuma

şi-mi lasă uitarea în cuie şi pleacă

departe, departe, departe, departe –

şi mâine mai pleacă o dată...şi, dacă

i-o fi prea aproape aici şi acolo,

e gata să plece continuu, unde

eu n-am să ajung niciodată fiindcă

am suflet de paie şi visuri mărunte !!!

şi stau şi mă uit la uitare cum şade

sluţită de vânt şi de frig şi de ploaie

şi cum, supt povara plecării, lumina

îşi rupe veștmântul, apoi se îndoaie

şi-apoi se întoarce pe locul în care

o leagănă pururi privirile tale

şi mâinile tale – şi eu, n-întuneric,

uitându-mă n-ochii uitării...pe vale !!!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 6109 ori Ultima modificare Joi, 06 Februarie 2020 17:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.