Balada curcubeului di/stins (re/încărcare)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mă rog să-ţi fie bună seara toată,

mă rog să-ţi fie sufletul frumos…

să poţi ajunge unde curcubeul

di/stins al amintirii se dă jos

şi vine la fereastra cu muşcate,

cu ochii tăi, cu aşteptarea ta,

să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate,

şi din tăcerea şi uimirea mea

să-şi ia odihnă, visuri şi oglindă…

şi, mâine, nou-născut, să se aprindă!

Mă rog să-ţi fie bună seara toată,

mă rog să-ţi fie sufletul frumos…

numai aşa des/facerea luminii

binecuvântă ploaia până-n os

şi o slăveşte cu îndestulare

de fascinări prin ochiul tău şi-al meu,

cu-nchinăciune până ce răsare

ne/dreptul nostru singur curcubeu,

să ne-nnopteze visul în oglindă…

şi, mâine, nou-născut, să se aprindă!

Citit 10271 ori Ultima modificare Vineri, 03 Aprilie 2020 19:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.