DOUĂ LENTILE (psalm-poem antinomic postum)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă...convexă,

nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă,

izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe...

şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă,

şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru

fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru

vroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici,

de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă,

aproape de zei şi de îngeri/ telurici şi fizici şi chimici,

văzuţi şi citiţi printr-această/ celestă lentilă...concavă

Citit 10324 ori Ultima modificare Vineri, 04 Septembrie 2020 18:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.