Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" CÂNTEC de LEAGĂN (amintiri din altă copilărie)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) ochii tăi, frumoaso, nu mai pot să plângă

singuri, fără MAMĂ, singuri, fără TATĂ

stai pe drum, zvârlită, singură, uitată (!)

(!) nani-nani-nani, dormi, sărmană ȚÂNCĂ (!)

(!) mâna ta măruntă stă încet, cuminte,

nu mai umblă-ntinsă, moale, după lapte,

după sânul MAMEI duse prea departe,

duse tocmai UNDE NU MAI SUNT CUVINTE (!)

(!) gura ta - dulceaţă de-o cireaş-amară -

nu mai gângureşte, tace, numai tace,

nu mai poate spune: vino, vino-ncoace (!)

(!) nani-nani-nani-n veci de veci, fecioară (!)

(!) nimenea n-aude, nimenea nu vede

cum se-ntâmplă gheara lungă a plecării

într-o lume - poate - mult mai acătării,

fără VIS şi FOAME, fără DOR şi SETE (!)

(!) singură, păpuşă, tristă, lângă râpă -

te-nconjoară fluturi să te învelească,

să-ţi păzească somnu-n MATRIA CEREASCĂ (!)

(!) nani-nani-nani, scumpa mea de cârpă (!)

Citit 8844 ori Ultima modificare Marți, 11 Mai 2021 20:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.