Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CUTIA cu ETERNITATE (fiindcă)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

frumoasa mea mereu plecare/ spre depărtări necunoscute,

să nu mă laşi aici, în urmă,/ fiindcă nimenea n-aude,

fiindcă nimenea nu vede,/ fiindcă nimenea nu poate

să-mi spună cine hohoteşte-n/ cutia cu eternitate,

cine se face că ascunde,/ cine se face că arată

tot adevărul şi tot falsul/ dintr-astă scumpă mascaradă!?

 

frumoasa mea mereu sosire/ din depărtări nemărginite,

să nu mă laşi acolo, n-urmă,/ fiindcă nimeni nu deschide,

dar nici nu ştie să răspundă/ la o banală întrebare:

’nainte de-a fi fost ce este/ – exact ca-n clipa următoare –

era sau nu era aceeaşi/ sămânţă în sămânţă pentru

ca punctul să rămână vecinic/ şi unic şi suprem şi centru?

 

deschid cutia şi văd clipa/ rece, tăcută, temătoare

şi-aici şi-acolo...şi-i zic lesne,/ cum cred că-i zice fiecare:

grea cruce bine făcătoare/ şi pururea bună vestire,

mi-eşti dragă şi mi-i dor de tine/ ca lui hristos de răstignire!

Citit 6142 ori Ultima modificare Sâmbătă, 30 Aprilie 2022 00:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.