(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă,
cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama,
cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă -
mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama (!)
(!) desigur, nu e vreme de "alt fel", nu e vreme
de "nu", de "mai încolo", de "ce", de "nu se poate" -
nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme,
chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate (!)
(!) nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare
aşează-ntru iubire de păsări şi de plante -
nu-i vreme unde verbul să ceară conjugare
la timpu-n care-acestea le pier pe celelalte (!)
(!) totu-i de spus acuma, totu-i de-adus încoace,
totu-i de dat spre suflet, aşa, cum zice mama -
parcă o văd şi astăzi - printre război şi pace -
strigând în urma-mi, blândă: si vis amari, ama (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ULTIMUL STRIGĂT [dosarele XYZ] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
”I-e ruşine omenirii să vă zică vouă...!” Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” Celălalt AICEA (către Alexandru Bujeniță în Ziuă Aniversară) ”Dacă există un Dumnezeu, nu poate fi decât Femeie” Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” CIMITIRUL APEI (poem de/spre sete) ALTARUL de pe strada UITĂRII
Mai multe din această categorie:
