Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou”
Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,/ uită-te-n cicoare, doamna mea,
şi auzi şi vezi ce substantive/ fac şi spun ceva şi altceva!
Uite-o lampă veche şi măruntă!/ uite şi-un cri(menestrel) hoinar!
Vin la tine să-ţi păzească somnul,/ (să-şi câştige bani de buzunar)
şi să ţi-l descânte până visul/ vine (prin cicoare) din înalt,
din adânc, de unde (toată viaţa)/ îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald,
să te-anunţe cum porneşte nunta,/ cum porneşte marele război:
cel de apărare a iubirii/ fără moarte, fără înapoi,
cel de cucerire a cetăţii/ unde zmeu-i aprig, mult şi şui,
şi ţi-ascunde rochia de stambă,/ nu cumva să fugi din casa lui!
Vezi ce fel e visul în cicoare,/ cu-n cri(menestrel) şi-un licurici?
Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,/ strigă-mă cât pot să mă mai strigi!
