Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) cu ochi duşi drept la marginea luminii,/ cu palmă-ntinsă-n rugă şi neant,
stă şi cerşeşte într-un colţ de stradă/ – un colţ oricare: cesta, celălalt (!)
(!) nu vrea s-audă şi nu vrea să vadă/ cum se adună-n şapcă mai nimic –
mai mult e-un fel de lungă aşteptare:/ dai-iad, rod-dor, sud-dus, zigzag-zagzig (!)
(!) mai mult e-un fel de pândă a răbdării/ c-a fost să fie dat foarte uşor –
şi-ntreg, şi pur, şi simplu, şi-ntru pururi/ celui nemernic, tâmp, erato/vor (!)
(!) nu vrea să afle şi nu vrea să ştie/ cine l-a dat, de ce şi cum şi când –
pică din palmă linia iubirii,/ şi-a vieţii trece-n cioburi, şchiopătând (!)
(!) mai mult e-un fel de râs la drumul mare/ – un drum oricare: cesta, celălalt –
un fel de ucigaş cu sânge rece/ l-a dat la ucigaşi cu sânge cald (!)
(!) nu-i criminal cel care-şi dă cuvântul/ celor zgârciţi, făţarnici, strâmbi şi chiori? –
abandonat la marginea luminii,/ aşteaptă-n şapcă ultimele flori (!)
