LUMINA URMĂTOARE (omagiu Ioanid Romanescu, 4.10.1937 - 20.03.1996)

LUMINA URMĂTOARE (omagiu Ioanid Romanescu, 4.10.1937 - 20.03.1996)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(!) ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au

retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina,

şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau

deşertului din clipă să-i mângâie tulpina (!)

(!) culoare fără miros prin irisuri mai sorb

şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste

de fluturi fără aripi, descântecului orb -

şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte (!)

(!) nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu”

în cremene, în iască, în pietre şi în plante -

se duc până-ntr-acolo, se-ntorc şi-ncep mereu

vremelnicii iubite, eternităţi bacante (!)

(!) în lungul apei vâsla privirilor înfig,

cum într-un Styx o creangă de mirt pentru fecioare -

înflăcărând balansul secundelor de frig,

o scaldă-(n) amintirea LUMINII URMĂTOARE (!)

Citit 2551 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Martie 2025 15:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.