Ultima încercare de realizare a unei coaliţii de guvernare în Grecia pare mai degrabă un gest formal. După ce în ordinea rezultatelor electorale liderii principalelor trei partide elene – Noua Democraţie (conservatori), Syriza (stânga radicală) şi Pasok (socialist) – au ratat obiectivul de a obţine o majoritate, mărul discordiei fiind aplicarea acordului de austeritate încheiat cu UE şi FMI, preşedintelui Karolos Papoulias îi revine din punct de vedere constituţional sarcina de a încerca formarea unui guvern de uniune naţională.
Şansele de reuşită sunt însă mai degrabă simbolice, nu numai din cauza divergenţelor privind aplicarea planurilor de austeritate, ci şi din cauza ambiţiilor politice pe care stânga radicală a început să le aibă. Syriza a fost unul dintre beneficiarii nemulţumirii populare îndreptate împotriva coaliţiei formate din conservatori şi socialişti, iar faptul că a ieşit pe locul doi în alegeri în conferă şi mai multă greutate pe scena politică. Acum, nu numai că se vehiculează din ce în ce mai des ideea de alegeri anticipate, dar sondajele de opinie din ultimele zile dau Syriza drept câştigător!
Acest lucru i-ar aduce, potrivit Constituţiei elene, bonusul de 50 de locuri în plus în parlament, ceea ce ar însemna o ascensiune politică aproape de nesperat. Mai mult, o asemenea poziţie ar creşte şansele stângii radicale de a realiza o coaliţie care să pună în discuţie renegocierea acordului încheiat cu instituţiile internaţionale. Problema este că, în timp ce majoritatea populaţiei respinge planurile de austeritate, aceeaşi majoritate doreşte să rămână în zona euro. Şi dacă până acum poziţiile liderilor europeni au fost mai mult sau mai puţin nuanţate, în prezent lucrurile se spun pe un ton cât se poate de răspicat: Grecia, ori respectă termenii înţelegerii acordului internaţional, ori părăseşte zona euro.
Pe termen scurt, organizarea de noi alegeri parlamentare înseamnă amânarea unor decizii menite să aducă economii la bugetul elen de 11 miliarde de euro, ceea ar însemna automat încălcarea termenilor acordului de austeritate. Iar o victorie a Syriza nu ar fi decât lovitura de graţie. Intrarea în incapacitate de plată ar fi primul pas spre scoaterea Greciei din zona euro şi intrarea ţării într-un nou vertij financiar din care singura regulă va fi „scapă cine poate”. Liderul stângii radicale, Alexis Tsipras, susţine că liderii europeni merg la cacialma atunci când susţin că Grecia va fi scoasă din zona euro.
Dar spre deosebire de greci, pare puţin probabil că, nemţii de exemplu, pentru a nu mai vorbi de Banca Centrală Europeană, au înclinaţii spre a juca la ruleta rusească destinul zonei euro. Tsipras încearcă să adoarmă temerile electoratului oferindu-i sentimentul că poate să se bucure de beneficiile zonei euro fără a mai plăti şi preţul austerităţii. E o iluzie periculoasă, care ar putea să-i coste pe greci mai mult decât austeritatea însăşi.
