Hai să ne jucăm de-a ploaia:/ eu stau înnorat, tu fulgeri,
şi apropierea tună,/ şi începe-ncet ori tare,
după cum a fost să fie/ n-ochi căldura sau răceala,
după cum a fost să fie-n/ suflet dorul: mic ori mare!...
(şi va fi doar o aversă?!/ ori va fi ploaie cu piatră?!
ori va fi prăpădul lumii?!.../ vântul bate?! cânii latră?!)
Toată ziua, toată noaptea:/ descărcări, frică, puhoaie...
nici un semn că va să fie/ linişte-senin vreodată,
că va fi să se întâmple/ secetă-n trăirea noastră...
natul se cruceşte-n taină/ că dăm ploaie (ne)curată!...
(vezi ce trebuinţă are/ toată lumea de această
joacă-jucărie sfântă,/ strâmbă, grea, scumpă, năpastă?!)
