şi dacă ai să vii când bate vântul,/ să ai la tine un polog de grâu:
mai merge moara, mai răsare luna,/ şi pentru turte încă nu-i târziu!
să ai la tine mâinile frumoase/ şi sufletul înalt ca steaua mea:
mai merge moara, mai aştept să vină/ în ochii mei săraci lumina ta!
să ai la tine marmora pe care/ am tot cioplit-o de atâtea ori:
mai merge moara, se aude clipa/ când ochii tăi vor fi începători!
să ai la tine visul pentru care/ ai fost aici, de-atunci până acum:
mai merge moara, mai oftează lumea/ printre desene ultime de fum!
să ai la tine cântul ciocârliei/ pierdute printre linişte şi maci:
mai merge moara, te aşteaptă-n la uşă,/ să vii definitiv şi să nu taci!
şi dacă n-ai să vii când bate vântul,/ bată-te cerul numai cu un gând:
merge zadarnic moara fără tine/ şi luna cade-n grâuri lăcrămând!
