Oare unde te duci,
prietene blând şi vulnerabil ca o aripă de fluture,
omule trecător şi biruitor printre ruguri şi printre rugi?
Oare unde te duci taman acum,
când descântarea descântării greierilor a început să scuture
stelele septentrionului pe fiecare cărăruie şi drum,
când se aprind pădurile şi florile de toamnă
şi când nu credeam că învăţăm împreună ce mai înseamnă
viaţă şi moarte
în deşertăciunea acestei lumi şi a lumii celeilalte?
Eu cred că te duci
să cauţi şi să afli sămânţa fundamentală a eon(ului),
să te convingi încă o dată
da(că) viaţa este o greşeală şi da(că) moartea este o erată!!!
