Noaptea, când crezi că Dumnezeu presară o ţâră de linişte peste triumful tragic al nesimţirii şi iresponsabilităţii, când chiar zici în şoaptă vro câteva cuvinte de mulţumire către Panteonul geto-dacic, în care, pasămite, duhul lui Zalmoxis stă neclintit şi încă răbdător în iureşul harababurii şi ticăloşiei cestui prezent imund, începe atacul. Atacul câinilor vagabonzi, atacul câinilor de curte, atacul câinilor de sufragerie, de dormitor, de bucătărie, de iat ...

Pe patul acesta se numără viaţa, din unu în unu, din şapte în şapte, din unul în alta, din una în altul... din tot, din nimic...printre crude şi coapte!   Pe patul acesta se numără somnul, se numără visul, se numără toate din cele mai lungi şi mai scurte şi clare plecări şi sosiri în/spre singurătate!   Pe patul acesta sunt gata de rugă şi-s gata de cruce cuvintele tale, cuvintele mele, cuvintele noastre din mâinile noastre-mpreună şi goale!   Pe patul acesta-s atâ ...

Mă aflu-n odaie şi-n puţinele, foarte puţinele momente de cvasi/linişte într-unul dintre cele mai nenorocite oraşe ale Republicii România. Cucul din pendulă îşi drege timbrul singuratic (şi in/util) şi cântă/bate paisprezece ceasuri trecute fix în sâmbăta asta ştearsă, banală, încărcată cu tot ce a văzut şi nu a văzut genialul din Haimanale. Citesc din „Cartea despre NIMIC” a lui OSHO, foarte cunoscut şi controversat filozof/înţelept indian, mort în 1990 şi ce ...

Mă duc la gară, cu trei greieri în spinare... (unul - soprană, unul - surd, unul - tenor)... ce filarmonică ţi-aduc, Nu/mă/Uitare!... mirele tău mă fac (nebun, bătrân şi chior...!)   Soprana cântă, iată, cântă Traviata... (surdul n-aude, dar pricepe "la minor")... tenorul are ochi albaştri, parcă-i tata... şi zice: hai...să foaie verde de mohor!   S-aude trenul, vine trenul, se opreşte, locomotiva dă din aburi, majestos... nu am bilet, mă sui aşa...doamne, fereşte!... ...

Da, păpuşa de cârpă adoarme! şi cred că şi visează! de ce să nu viseze? poate spune cineva că păpuşile zvârlite la gunoi nu au dreptul la vis? că păpuşa aceasta-i moartă şi, prin urmare, nu are cum să doarmă?...Sigur că da, poate să spună orice imbecil că păpuşa nu-i vie, că numai el, imbecilul, nu-i mort!..(cum să nu fie vie?...i-aş zice acestui bigot care, iată, intră în biserică să se închine de vecernie...care, iată, ieri, în jurul prânzului, stă şi se ...

Şi scot frumos (mereu) din orişicând, ş-apoi îl dau (pe tot) la totdeauna... nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău că iau din toate şi răstorn într-una!   Scot pur şi simplu din mirare, scot cu inima la cine mă aşteaptă şi mă primeşte-n suflet şi în vis... şi mă ascunde-n lacrimă şi-n şoaptă!   Nimic mai cald şi blând nu poate fi decât adâncul clipei pentru care adun şi-mpart frumos, apoi mă pierd în fulgerarea ei mântuitoare!   Nimic mai trist şi mai scăl ...

Bădia Nimeni locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Tanti Nicăieri locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Cum s-ar spune şi cum se vede, sunt vecini de margine. Noaptea, bădia stă pe prispa casei şi se uită la stele. Noaptea, tanti stă pe prispă şi se uită la stele. Din când în când, ca să nu-i doară cuibarele ochilor, se privesc reciproc şi avantajos. El o priveşte cu irisuri verzi-amărui. Ea îl priveşte cu irisuri n ...

Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ zbucneşte veşnicia născătoare de (ne)simţiţi şi (extra)ordinari.../ toţi: sfinţi şi demoni...toţi: care pe care... (bat)jocuri(legi), principii cu filet/ pe stânga şi pe dreapta, să se pară că cel ce-a-nsămânţat nu-i (ne)cioplit,/ nu râde şi nu plânge, nu separă bunul de rău, păcatul de iertare/ în (prea)mărirea lui devastatoare!   Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ nimicul îşi ia tot şi se răsfaţă ca un elev înzor ...

Mascarada politică, economică şi socială actuală are rădăcini greu sau imposibil de scos din solul şi din subsolul Ţării pentru care unii şi-au dat viaţa şi moartea, iar alţii, acum, sunt în stare s-o închine l-alde Ilderim, viteji specialişti în rotule cu pilaf, inventatori şi purtători de rahat pe toate drumurile, gata oricând să-şi ia calabalâcul şi să vină să se roage cu iataganul în moscheea de-un hectar şi ceva, cât şi-au adjudecat „gratis” în oraşul-c ...

Aveţi răbdare, gata, faceţi loc.../ ajunge pentru toţi, e foarte mare, e multă, lungă, naltă, e oricum/ şi-oricând vrea şi aşteaptă fiecare! N-o mai strigaţi şi nu vă năpustiţi…/ea-i (ne)norocul tuturor, ea poate da (gratis, cu-mprumut, fără regret)/ săruturi şi nădejdi (ne)meritate! Vă rog, nu râdeţi, n-are nici un rost,/ nu mâzgăliţi prezenţa ei absentă, fiindcă ceasu-i sună negreşit/ şi nu rămâne-n urmă, repetentă! Da...niciodată nu s-a pomenit/ să fi ...