Turturica mea nu dă nici un semn de viaţă. Nici Filomela. Cu nădejdea lor, nu mai ajung (în viaţa asta) faţă în faţă cu primarul. Cred că numai ele stau toată ziulica în audienţă şi-n vedere şi-n revelaţie cu marele gospodar. Oare nu se mai satură de atâtea rezolvări, de atâtea convingeri, de atâtea satisfacţii materiale şi spirituale pa malul stâng al bătrânului fluviu? Ce lacome-s femeile acestea! Şi doar m-am comportat corespunzător cu nopţile şi cu zilele lor ...

Cu ibovnica Filomela nu am rezolvat nimic în sensul rugăminţii mele de a-mi facilita o pătrundere mai rapidă la şeful primăriei. Nu ştiu de ce n-a vrut să mă ajute, pentru că nici măcar n-a catadicsit să-mi dea o „sârmă” şi să-mi explice cum şi de ce. Cred că şi-a găsit un altul. Sau cred că nu face nici un ort în faţa alesului, mai ales că, spun gurile rele, e numai clanţa de ea. Nu-i nimic, o iau de la capăt, adică apelez la altă amantă din aceeaşi instituţi ...

Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru artă, o aşteptam cu lauri şi cu poezie... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa norocului aducea cornul cu flori şi spunea că ne arată cum (nu) există înt ...

M-a încercat, dar nu i-a mers... şi a fugit, şi-a spus la toţi că sunt urât, şi că sunt crud, că sunt naiv şi gol ca ochiul unui schit, şi nu-s în stare pentru primul ei sărut! Îmi pare rău... nu trebuia să mă comport ca un secret ce n-are vreme pentru ea... sunt mai închis decât e ochiul unui mort... şi ştiu că risc să nu mai vină-n calea mea! Ce crinolină, ce mâini lungi... şi ce cuvânt din glasul ei trimis la mine să mă ia şi să mă-ntrebe dacă eu "sînt cel ...

A fost frumos!... a fost foarte, foarte, foarte frumos!... printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău... numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...! stăteam la poartă şi te aşteptam...!... stăteai la poartă şi mă aşteptai...!... acolo era sufletul meu!... aici era sufletul tău!... Şi începea, aşa, un alt fel de înaltă pregătire de nuntă, şi un alt fel de adâncă pregătire... cântul cucuvelei nu era semn (rău) de plecare/sosire...! cu o sea ...

Draga mea Filomelă, te rog să mă ierţi că nu ţi-am mai dat nici un semn de viaţă ori de moarte, de când am plecat din clădirea în care stă şi munceşte crema mea şi a ta şi a lui! Eşti o amantă formidabilă, mult mai şucară decât cea pe care am pomenit-o în ziarul de ieri! Nu te supăra şi nu mă bate la propriu şi la figurat pentru că-ţi scriu numai când am trebuinţă de influenţa care te recomandă în toate mediile şi remediile cestui oraş cu sufletul prin tindă ...

Eşti obsedantă. Căpietoare. Hipnotică. Incredibilă. Eşti o amantă unică. Printre celelalte, numai tu ştii şi poţi răspunde la întrebările şi la mofturile unui pelerin printre ruine de stele, printre scheletele unor visuri întrerupte, printre rămăşiţele unor iubiri care, cum se mai spune, au reuşit fără loc. Şi numai tu poţi înţelege, desigur, pânda şi aşteptarea mea continuă, angoasa mea ne/justificată. Numai tu poţi afla cheia potrivită pentru „lacătul” pr ...

Vezi limpede: aceasta-i ruina unei stele, cenuşa unui spaţiu şi-a unui timp trecut, blestemul, simfonia, norocul, cicatricea, orbirea şi-arătarea din tot ce (n)-am văzut! Vezi limpede: aceasta-i proiecţia fatală, părerea genială a unui fals ascuns în Tot ce-nseamnă vecinic Nimic într-o Clipită de care eşti departe, dar crezi că ai ajuns! Vezi limpede: aceasta-i cumplita-nfiorare aleasă prin dârmonul unui prezent mai scurt decât s/clipeşte-un fulger şi arde viitorul des/câ ...

Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti!   Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar!   Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chiar pricep cum ştiu că astă grea umbla ...

Carevasăzică, madam Florica m-a turnat că nu i-am plătit chiria pe o lună şi că a umblat tot oraşul şi nu a găsit nimic din tot ce i-am scris pe listă!? Sunt somat, prin urmare, să mă comport cum huruie majorul, după plângerea madamei, nu? Aşadar, mă repliez şi-l rog pe marţialul Marin să-mi citească lista de bucate, să mă conving de ce şi cum nu se găseşte chiar nimic din ditamai nota cu alimente! Cu foaia într-o mână şi cu mâna cealaltă pe baston, cu fosta-mi ga ...