Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre Demiurg. Nu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce face sau dacă nu-i rău ce faci. Pur şi simplu, stai pur şi simplu şi te miri fără să ştii ce-i mirarea. Apoi, după prima secundă în aceste coordonate, devii impur şi complicat, smiorcăi, faci nazuri, începi să ...

pe marginea aceasta a locului acelae marginea aceea a locului acesta -nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni,celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celestanimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fievreun suflet al mişcării în sine, pentru sine -şi nici o fulgerare de gând ori ipotezănu răscoleşte starea, nu face rău sau bineadio izbândirii în cest ne/drept estetic,în cest fără acolo, în cest fără aicea -ce simplu psihedelic, ce pur paradigmatic,dar nici o nebunie nu tulbur� ...

Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din ce în ce mai rară/ în părul tău din ce în ce mai lung.../ poate aştepţi sau pleci în altă gară/ unde nu pot cu mine să ajung// Nişte oglinzi abandonate-n ciuturi/ îmi spun că sunt, că ai trecut � ...

Tovarăşul Nae Chiftea locuieşte în Ţiglina IV. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică. Aşa de mică, încât îi încape în buzunarul de ceas. Ceas nu are. Dacă vrea să ştie câte ore mai are până la moarte, se uită la ceasul vecinei. Că asta are o mamă de ceas, cam de şapte-opt şchioape bune în diametru, şi-l ţine bătut în peretele din balcon, să vadă lumea şi să cit ...

la noapte, acolo, pe valea din sus,/ când luna răsare, te-aştept să vorbim poezii şi să-mi dai/ cireşe amare!!! din vocile nopţii, şi multe şi dulci/ cuvinte-or să vină ca nişte secrete din care-am tot smuls/ atâta lumină!!! şi-am dat şi la alţii, mereu, cât au vrut,/ să vadă cum toate se duc şi ne-aduc - şi din rai şi din iad - / iertări şi păcate!!! se duc şi se-ntorc şi se duc şi se-ntorc/ mai bune, mai rele, în poame şi-n păsări şi-n ochii tăi mari/ şi-n ...

Sâmbătă. În faptul serii. Frumos şi cald. Pe trotuarul nordic din faţa Spitalului Judeţean. O copilandră – J.D. – îşi plimbă căţeluşul care-i cuminte, cu minte şi alb...şi chiar simpatic precum zeul Cupidon. Aşa, pentru ca să strice decorul şi pentru ca să-şi demonstreze apucăturile de cretini, se apropie un „bărbat” şi o „femeie”. Se apropie de copilandră şi-ncep s-o persifleze, încep să se umfle în pielea lor de ţicniţi, să se comporte exact cum am s ...

la deal, tot la deal, că la vale-i târziu,/ nu vrea să ne vadă – la capăt, acolo, pe culme-am să fiu/ cu doamna livadă !!! cu doamna livadă, aceea, de-atunci,/ de-o samă cu mine – aveam şapte taine şi zece porunci.../ şi zile puţine !!! aveam ochii mari şi curaţi şi adânci/ de-atâta uimire – era să (nu) plâng şi era să (nu) plângi:/ mireasă şi mire !!! ceresc de frumos...fără grijă, cu toţi,/ cu taica şi muma – ecouri de horă şi doină şi roţi/ s-aud pâ ...

ridică mâinile la cer şi începe să (nu) plângă: ce noapte adâncă şi ce lumină înaltă – şi aici şi acolo e tot partea cealaltă a visului despre taica şi despre muma, a gândului că atuncea şi acuma înseamnă totuna chiar dacă răsare sau nu răsare luna, chiar dacă lebăda cântă sau nu cântă, chiar dacă inima este sau nu este în/frântă, chiar dacă se poate sau nu se poate spune ce noapte înaltă şi ce lumină adâncă – o, deşertăciune a deşertăciunilor, ...

FRUMOASELOR FEMEI DIN TOTDEAUNA, cămaşa voastră o descântă Luna, pe gâtul vostru Lacrimi Catedrale vă cer iertare şi se duc la vale!   Din când în când, cu mânurile voastre turnaţi în vii globule mov-albastre, iar viii le răstoarnă în pahare, crezând că beau mătăsuri viitoare!   Şi vă uitaţi departe, pe fereastră, cum vine-ncoace umbra Dumneavoastră, să norocească flori şi oameni care se duc la vale şi vă cer iertare!   Sunteţi Iisuse, doamnelor frumoase: dacă ...

A fost odată un sărac mare. Mare tare. Nici un sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată un sărac mare, avea şi un împărat. Un împărat mic. Mic tare. Nici un împărat (dintre toţi împăraţii celorlalte lumi) nu era mai mic decât el. Acest sărac mare tare se înţelegea în toate treburile cu împăra ...