Evaluaţi acest articol
(31 voturi)
1 comentariu

Medalia „Benjamin Franklin”, care de-a lungul timpului a fost decernată de Institutul Franklin oamenilor de geniu Nikola Tesla, Marie şi Pierre Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, Stephen Hawking, Jane Goodall şi Bill Gates, a ajuns pe pieptul profesorului gălăţean Adrian Bejan prinsă în culorile tricolorului românesc. Ceremonia a avut loc pe 19 aprilie 2018, în Philadelphia, ocazie cu care Institutul Franklin a lansat un film şi un eseu despre Adrian Bejan, profesor la Universitatea Duke din Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii, creaţii în care a precizat că este din România!
“Este destul de neobişnuit ca un inginer mecanic să fie premiat pentru elaborarea unei noi teorii în fizică. Inginerii, la urma urmei, aplică în general noile descoperiri din fizică, lăsând principiile fundamentale în seama fizicienilor. Dar Adrian Bejan este mai mult decât un inginer obişnuit”, aşa începe eseul publicat de Institutul Franklin. “Încă din copilărie am fost preocupat de exprimarea elegantă a naturii. Am vrut să dezvolt un nou concept despre modul unitar în care evoluează sistemele din natură. Am oferit o nouă teorie a istoriei planetei şi a ceea ce înseamnă viaţă. Mă numesc Adrian Bejan şi totul este evoluţie!”, mărturiseşte profesorul în filmul lansat de Institutul Franklin. Merită să aflaţi cum îl văd americanii pe Adrian Bejan, primul român laureat al prestigiosului Institut Franklin, fondat în 1824.

Matematică, artă, ştiinţă şi baschet

„Sunt bucuros că au scris că eu sunt din România! Mare coincidenţă, culorile medaliei sunt tricolorul nostru”, ne-a mărturisit, după ceremonia de premiere, profesorul Adrian Bejan.
„Născut în România, Bejan a excelat în matematică de la o vârstă fragedă”, precizează Institutul Franklin. Şi nu doar în matematică, am adăuga noi! La insistenţa tatălui său, Adrian Bejan a crescut studiind, încă de la vârsta de cinci ani, ştiinţele şi matematica, la şcoală, dar şi arta, în timpul liber. “Am fost educat să desenez şi, de asemenea, să apreciez artele vizuale, dar şi frumuseţea şi disciplina”, spune profesorul de azi. Aşa cum aţi mai putut citi în ziarul „Viaţa liberă”, în cadrul interviului pe care profesorul Adrian Bejan ni l-a acordat la finele anului trecut, la baza pregătirii şi a performanţelor sale de excepţie se află cei 11 ani - din clasa I şi până într-a XI-a - în care a fost elevul Liceului „Vasile Alecsandri”, devenit astăzi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”. Performanţă a făcut şi în sport, unde, pentru o scurtă perioadă, a fost şi component al echipei naţionale de baschet a României.

Numărul „Bejan” (Be)

„La 19 ani, a primit o bursă la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), unde şi-a obţinut diploma de licenţă şi a absolvit inginerie mecanică, specializarea în termodinamică - relaţia dintre căldură şi alte forme de energie. După o bursă la Universitatea din California, Berkeley, şi un post temporar la Universitatea din Colorado, a devenit profesor la Universitatea Duke, în 1984, când avea deja o contribuţie importantă în domeniul termodinamicii. A publicat mai multe manuale care au devenit lucrări importante în termodinamică. În 1982, prima lui carte a introdus conceptul de minimizare a generării entropiei, care combina transferul de căldură, mecanica fluidelor şi principiile termodinamicii în modele simple, pentru a uşura proiectarea în sistemele din inginerie. Colegii săi au inventat şi denumit după el numărul "Bejan" (Be), care descrie matematic o anumită proporţie folosită în combinaţia proceselor termodinamice cu cele de mecanica fluidelor”, scrie Institutul Franklin.

„Nu imitam natura. De fapt, preziceam natura”

În 1995, pe când preda la Universitatea Duke, Bejan şi-a folosit ochiul de artist pentru a crea un sistem de răcire pentru procesoarele de laptop. A intuit că o arhitectură ramificată va facilita disiparea căldurii procesorului. Şi a funcţionat! Doi ani mai târziu, Bejan şi-a dat seama că desenul său era la fel ca o structură arborescentă, existentă în natură: „Nu imitam natura. De fapt, preziceam natura! Desenele pe care le vedem în natură nu sunt rezultatul unei întâmplări. Acestea apar în mod natural, spontan, pentru că eliberează şi dezvoltă fluxuri în timp”, spune profesorul. O deltă de fluviu, de exemplu, începe cu un singur curs de apă, apoi dezvoltă afluenţi şi se ramifică, crescând în complexitate, pe măsură ce apa continuă să curgă şi să caute modalităţi mai uşoare de a curge.
„În fizică, curgerea înseamnă transportul materiei şi energiei dintr-un loc în altul. Lucrurile funcţionează în natură la fel ca desenul pentru sistemul de răcire al procesorului: plantele, fulgerele, vasele sanguine, bazinele hidrografice…”, se arată în film.

Legea Constructală

Potrivit Institutului Franklin, în 1996, Adrian Bejan a publicat ceea ce a devenit cea mai notabilă şi mai îndrăzneaţă lucrare de până atunci: „Teoria Constructală”, care susţine că un sistem finit rămâne în viaţă numai dacă evoluează în funcţie de curenţii (sau tendinţele) care îl compun.
„Teoria Constructală transpune realitatea, unde formele sunt generate de elemente ale naturii, într-un univers în mişcare. Şi totul curge, inclusiv noi. În interiorul organismului există curgere. În exterior, evoluăm în timp şi ca specie. Şi cultura noastră e în mişcare. Cunoştinţele, tradiţiile, informaţiile, totul curge în acord cu legea constructală, cu ajutorul artelor, limbajului, tehnologiei, scheme concepute să îmbunătăţească şi să menţină mişcarea.
Forma a orice, inclusiv a ta, a smartphone-ului tău şi chiar fenomenele sociale decurg din forţele din adâncul Universului. Şi a demonstrat-o grandios, cu o teorie a fizicii fundamentale, numită Teoria Constructală”, se arată în filmul lansat de Institutul Franklin.

“Teoria Constructală uneşte omenirea”

Teoria Constructală este de referinţă pentru termodinamică, dar şi-a demonstrat aplicabilitatea mult mai departe, într-o gamă de domenii extrem de largă şi, adesea, surprinzătoare. Bejan a folosit teoria constructală pentru a arăta că structurile de interacţiune socială şi din economie evoluează într-un mod asemănător, cu implicaţii pentru ştiinţele sociale şi demonstrând că principiile din fizică stau şi la baza acestor domenii.
„Teoria Constructală uneşte omenirea şi tot ceea ce am creat cu natura. Şi, pentru că natura este predictibilă, putem folosi pentru beneficiul nostru Teoria Constructală”, spune profesorul Bejan.
În prezent, ideea lui Bejan este folosită de corporaţiile preocupate de creşterea eficienţei, de inginerii care proiectează noi tehnologii, de artiştii care interpretează noile relaţii dintre formă şi mişcare. Subliniind evoluţia continuă a designului în natură, atât la scară mare, cât şi la scară mică, Teoria Constructală pune în practică abordări de inginerie compatibile cu cele observate în lumea naturală şi permite abordări mai eficiente şi durabile în multe domenii, de la proiectarea sistemelor electronice, de încălzire, a vehiculelor, până la gestionarea traficului şi a infrastructurii urbane.
„Ceea ce ne duce la o concluzie cu adevărat surprinzătoare: datorită cunoştinţelor lui Bejan, Teoria Constructală îmbunătăţeşte dinamica omenirii”, arată Institutul Franklin.

Peste 5.000 de lucrări pe tema teoriei lui Bejan

Aşa cum se întâmplă în cazul oricărei teorii noi şi neortodoxe, acceptarea legii lui Bejan s-a confruntat cu multe provocări. S-au publicat peste 5.000 de lucrări pe tema Teoriei Constructale, începând cu anul 1996. Aplicabilitatea teoriei s-a extins chiar şi în politică - Bejan a fost consultat de guvernul britanic cu privire la aplicarea teoriei constructale în fluxul de informaţii între cetăţeni şi guvern!
În timp ce recunoaşterea lui de către Institutul Franklin demonstrează influenţa pe care teoria lui Bejan a ajuns în aproape fiecare ramură a cunoaşterii, impactul în domeniul inginerie este de asemenea extrem de important. Cu 28 de cărţi şi peste 600 de lucrări, Bejan a îndrumat o întreagă generaţie de studenţi din domeniul ingineriei la Duke, mulţi dintre aceştia cu contribuţii deosebite în acest domeniu.
Cariera lui Adrian Bejan este un exemplu unic al modului în care un inginer poate aduce contribuţii durabile şi inspiraţionale, care depăşesc barierele convenţionale care separă domenii diferite, unificându-le de o manieră în care să aducă beneficii şi să le completeze pe toate. Ah, şi nu a renunţat niciodată la desen! Aşa se face că "pisica" lui a ajuns în manualul de termodinamică. "Câinele" lui e şi el în manual, dar nu în film!

De ce l-a ales Institutul Franklin

Prestigiosul Institut Franklin a considerat că din pleiada personalităţilor care, prin descoperirile şi invenţiile lor, au revoluţionat lumea trebuie să facă parte şi Adrian Bejan. De ce? Pentru contribuţia interdisciplinară din termodinamică şi transfer convectiv de căldură, care a îmbunătăţit performanţele sistemelor în inginerie şi pentru teoria constructală, a predictibilităţii designului în sistemele din natură şi evoluţia acestui design în sistemele din inginerie, ştiinţă şi societate.

Cine este Adrian Bejan

Adrian Bejan s-a născut pe 24 septembrie 1948, la Galaţi, într-o familie de intelectuali, pregătiţi şi formaţi în perioada anterioară comunismului - tatăl veterinar şi mama farmacistă. Pe când era elev în clasa a XI-a la Liceul „Vasile Alecsandri” juca deja în „cinciul” de bază al echipei Politehnica Galaţi, fiind, după cum mărturisea, „puştiul acceptat să joace la seniori”. Cu 10 pe linie la bacalaureat, Adrian Bejan ar fi putut să aleagă orice facultate, dar, din dorinţa de a juca la nivelul Diviziei A în continuare, a ales Politehnica din Galaţi, Facultatea de Inginerie Mecanică.
În anul al doilea de studenţie, a câştigat la concurs o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 a reuşit să absolve renumita universitate americană. În 1975 şi-a luat doctoratul la MIT în inginerie mecanică, iar în 1984 a devenit profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord). Adrian Bejan este căsătorit şi are trei copii.
Profesorul Adrian Bejan şi-a publicat ideile pentru publicul larg în „Design in Nature”, în 2012 şi „The Physics of Life - The Evolution of Everything” în 2016 şi este convins că putem folosi legea constructală pentru a trăi mai bine, şi pentru a prezice viitorul şi cum va evolua dezvoltarea de tehnologii mai bune.

Mărturisire: "Educaţie ca la LVA nu există în SUA"

"LVA a contribuit cu totul. 11 ani la LVA, de la 7 ani la 18 ani, înseamnă că eu sunt o piatră de temelie a LVA-ului. Toţi din generaţia mea sunt la fel ca mine. Noi am primit o "educaţie europeană", în ciuda comunismului, o educaţie completă şi adâncă, de la matematică şi fizică la botanică şi zoologie, şi apoi la istorie, geografie, limbi străine şi limba latină. Educaţie ca la LVA nu există în SUA şi, bineînţeles, există şi mai puţin în ţările cu care vestul concurează, de exemplu China comunistă şi lumea islamică. Toţi cei 11 ani sunt o singură amintire, o întregime, ca un roman bun, ca o piesă de teatru bună. Elevilor de azi ai Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” le-aş spune să nu calce pe urmele nimănui. Punct. Fiecare să-şi creeze cărarea ei (ori a lui), liber, lăsat în pace, în linişte, ca să-şi audă „chemarea”, ne declara profesorul Adrian Bejan în interviul acordat ziarului „Viaţa liberă” pe 21 noiembrie 2017.

Citit 7847 ori Ultima modificare Joi, 03 Mai 2018 02:12

1 comentariu

  • postat de Gianina Marți, 08 Mai 2018 20:06 62.167.223.*** Link la comentariu
    0
    3

    Felicitari dlui Bejan! Suntem mandri sa aflam cat de frumos a reusit in viata un galatean de-al nostru! Sanatate si impliniri in viata familiala si profesionala va dorim!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.