"Visam să plec afară crezând că umblă câini cu colaci în coadă. În 2003, am plecat în Italia, cu 700 de euro în buzunar. Am tras zi şi noapte să-mi fac un nume şi să fiu respectat, dar nu-mi pare rău. Tot ce am făcut e cu puterile mele şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Într-un târziu o să mă întorc acasă", ne mărturisea, pe 21 octombrie 2011, în pagina de Diaspora a ziarului "Viaţa liberă", Mihăiţă Buţurcă. De profesie sudor naval, gălăţeanul a descoperit apicultura în Italia şi, în urmă cu doi ani, s-a reîntors acasă, la Tîrgu Bujor, unde a pus în practică tot ce a învăţat. Şi-a deschis o mică afacere apicolă, căreia nu i-a dat numele lui, ci pe al locului în care s-a născut.
"Mihăiţă Buţurcă a lucrat ca sudor naval la Galaţi, Tulcea, Constanţa, Mangalia şi Hârşova. Acum trăieşte în Melfi şi a fost de acord să ne povestească despre adevărata Italie, nu despre ceea ce pare a fi când vin stranierii şi se «sparg» în figuri", aşa începea articolul în care Mihăiţă Buţurcă ne povestea, în urmă cu aproape şapte ani, despre "Cealaltă faţă a Italiei". Avea 32 de ani când a plecat acolo. Ce l-a determinat? Sărăcia. Chiar dacă lucra, îşi dorea mai mult!
În Italia, n-a lucrat niciodată ca sudor naval. Prima lui slujbă a fost la o fermă de vaci. Nu i-a fost greu! "Am munca în sânge, pentru că, având părinţi săraci, nu aveam altă posibilitate să trăim", spune gălăţeanul. Muncea de la cinci dimineaţa până la zece seara, iar noaptea învăţa italiana din cărţi şi dicţionare. Când am început să lege două vorbe, a plecat în Melfi. A lucrat vreme de trei ani pentru o firmă care curăţa pomi, până când s-a ales cu două vertebre rupte, din cauza unei căderi din copac, accident care l-a ţintuit la pat timp de trei luni. A muncit oriunde a găsit: construcţii, pus gresie şi faianţă, executat instalaţii, până când criza l-a recalificat ca apicultor.
"Lasă-mă-n pace cu «viaspa» ta!"
A ajuns să înveţe apicultura dintr-o întâmplare. "La patronul respectiv mă duceam de câteva ori pe săptămână, după ce terminam munca din ziua respectivă, ca să fac curăţenie în curte. Mai câştigam astfel 50-60 de euro pe lună. Când mi-a spus că are de văruit două apartamente, am acceptat. Întâmplarea a făcut ca muncitorul lui care se ocupa de stupi să plece. Când italianul m-am chemat să vorbim, l-am întrebat dacă iar se caliceşte la bani. Când am auzit că vrea să mă apuc de apicultură, i-am spus: "Eşti nebun?! Lasă-mă-n pace cu «viaspa» ta!". M-a întrebat cât câştig şi mi-a promis salariu fix. La acel moment, aveam venit fluctuant. În următoarele zile, pentru că nu găseam de lucru, m-am gândit să mă duc câteva luni să văd cum este. Şi mi-a plăcut!", ne-a povestit gălăţeanul.
600 de stupi în grijă
Cu 600 de stupi în grija lui, bujoreanul a intrat, practic, într-o nouă industrie în care mierea era extrasă cu centrifuge electrice şi depozitată cu pompele. "Făceam în jur de 27 de tone de miere pe an! Şi în afară de asta, mai cumpăram încă 10-15 tone de la alţi producători mai mici şi le vindeam. Miere de rozmarin, flori de portocal, eucalipt, castani, salcâmi, trifoi alb şi roşu, plante mediteraneene… Melfi era punctul de lucru. Călătoream cu stupii şi câte 300 de kilometri! Acolo vorbeam cu proprietarul terenului, lăsam stupii şi mă mai duceam să-i controlez sau să fac lucrări la câteva zile. Dar acolo există mobilitate! Ieşeam din localitate în autostradă! Străzile erau bune şi în opt ore aveam timp să văd 150 de stupi, să mă opresc la un restaurant ca să mănânc şi să mă întorc acasă! Străzile sunt importante, mişcă economia, mişcă lumea! La noi, străzile sunt vai de mama lor, nici timpul nu te-ajută şi suntem şi înapoiaţi în mentalitate", spune gălăţeanul.
Albina, ca femeia. Nu munceşte, e periculoasă
"În Italia, albinele din rasa Ligustica erau foarte agresive. Când ne duceam la lucru la stupi, eram echipat, peste cămaşă şi blugi, cu un combinezon, mănuşi, cizme de cauciuc şi pe deasupra un alt combinezon cu mască! Transpiram, se lipeau hainele de spate şi reuşeau să mă înţepe! Nu ca aici, unde poţi să te duci în stupină în tricou. Albina trebuie să aibă de muncă mereu. Ca femeia! Dacă nu munceşte, devine periculoasă", spune cu umor apicultorul.
Revenirea
"De ce m-am întors acasă? Pământul! Lutul galben, cum zice românul. Visul meu a fost mereu să fac acelaşi lucru pe care l-am făcut în Italia, la Tîrgu Bujor: miere, polen crud şi uscat, propolis... toate cu eticheta mea personalizată, cu numele meu!", ne-a mărturisit Mihăiţă Buţurcă.
Acum doi ani, când s-a întors la Bujoru, nu avea decât casa, pe care a construit-o singur: "Veneam în ţară o dată pe an, câte o lună, de pe 3-4 decembrie şi stăteam până pe 10-15 ianuarie. Şi în tot acest timp, lucram la casă. Tot ce vedeţi e făcut de mine! Şi anul trecut, dacă veneaţi, mă găseaţi făcând lucrări în curte. Vecinii auzeau betoniera în fiecare zi şi se întrebau: Ce mai face ăsta?".
Pe locul unde are acum laboratorul, nu era nimic, doar râpă! Tot ce se vede în curte e făcut de el. În primul an a cumpărat 60 de stupi. În primăvară avea 120, dar a fost un an dificil, s-au depopulat stupi, şi a ajuns la 80.
"Nu am venit acasă cu ideea să mă mai îmbogăţesc o dată, ci să-mi fac un mod de viaţă din care să pot să plătesc facturile, motorina, să pot merge la restaurant sau să-mi cumpăr o haină! Aşa e apicultura: într-un an poţi să fii milionar sau poţi să rămâi fără cămaşă. Visul meu e să ajung la 200-300 de stupi. La mine, apicultura e boală cronică", spune gălăţeanul.
Mihăiţă Buţurcă nu vede cu ochi buni metodele de lucru ale apicultorilor români, care presupun inclusiv păzirea stupilor, atunci când sunt duşi la vreo cultură: "Eu vreau să dorm pe pat acasă, nu în câmp, prin maşină sau cort! Îmi doresc o apicultură modernă. E o afacere de viitor, în care încă mai investesc. Eu pun mierea în borcane curate, dezinfectate, nu în ce dă Domnul! Stupii mei sunt făcuţi după model italian. La mine nu vedeţi stupi acoperiţi cu ziare, cu tot felul de cârpe sau izmene. Aia nu e apicultură, e ţigănie! Mai sunt apicultori care cred că datorită lor trăiesc albinele. Greşit. Albina se descurcă foarte bine şi fără tine", susţine apicultorul.
Specializare pe banii statului italian
"Apicultura din Italia nu se compară cu cea din România", ne-a declarat Mihăiţă Buţurcă. Un argument îl reprezintă specializările la care a avut ocazia să participe fără să plătească nimic: "Am fost în Argentina, într-o experienţă de lucru de două săptămâni. Am fost şi în Spania, şi în Franţa, totul pe banii statului italian, trimişi de statul italian să facem specializări în apicultură. Asociaţiile de apicultură au la dispoziţie aceste facilităţi. Nu ne duceam noi, că nu aveam timp, la câte cursuri de apicultură se făceau. Aveai transportul, cazarea şi masa asigurate de stat! Te duceai cu mâinile în buzunar! Erau schimburi de experienţă importante. Şi la noi la stupină au venit în schimb de experienţă apicultori din Germania, din Franţa. Nu e ca aici, la noi, în România, unde te duci la Asociaţie, dai doi lei pe stup, şi mai departe nu primeşti nimic! În doi ani, nu am primit un e-mail, un mesaj, ceva! Măcar că s-a schimbat legea! În schimb, în Italia, cum se schimba ceva, primeam e-mail sau ne chema la instruire. Aveau interes să te specializeze! La noi nu-i interesează decât să-ţi ceară bani", spune apicultorul.
Dealu’ Bujorului a dat nume
"Din Italia, am cadouri peste cadouri, primite de la prieteni. La rândul meu, când veneam în ţară cumpăram şi eu cadouri pentru prieteni. De fiecare dată, însă, mă întrebau: dar din oraşul tău nu ne-ai adus nimic? Spre ruşinea mea, nu aveam nimic! Atunci m-am gândit: când oi fi eu patron, îmi fac ceva semnificativ. Nu a mai trecut mult timp şi am văzut bujorul acesta cu albine şi am hotărât că el va fi logoul meu şi aşa o să se cheme şi firma - Apicultură Miere Dealu Bujorului! N-am pus numele meu, ci ceva care să-mi reprezinte oraşul care mi-e drag, că aici m-am născut. Pentru oraşul meu m-am întors", spune gălăţeanul şi recunoaşte că ar fi câştigat mult mai bine dacă rămânea să facă apicultură în Italia.
Privit de sus
În Italia, spune Mihăiţă Buţurcă, îl deranja când i se spunea că-i străin. "Îmi spuneau că nu sunt român, că sunt ucrainean. Că toţi românii sunt ţigani şi eu nu arăt a ţigan!", îşi aminteşte bujoreanul. Acelaşi gust amar l-a simţit când a trebuit să-şi facă actele pentru firmă şi pentru a produce şi comercializa produse apicole în România. "Ca să-ţi faci o autorizaţie sanitară, trebuie să te duci de zece ori, să umbli prin birouri, toţi se uită la tine de sus, de parcă tu ai fi ultimul om, iar funcţionarul e angajatul statului şi Dumnezeu. Parcă ai fi venit la cerşit! Citeşti legea apiculturii, dar degeaba! Ştiţi cum e: te duci la ţară, vezi o za pe câmp şi când tragi de ea şi încerci să o ridici e ditamai lanţul de instituţii la care să te duci să faci acte!", ne-a declarat Mihăiţă Buţurcă.
Italienii, educaţi să cumpere produse locale
"În nouă ani, cât am muncit la albine în Italia, tot eu mă ocupam şi de comercializare, de facturi, aveam acces la conturi bancare. Eu luam produsele şi le vindeam în magazine, dar şi la sărbători locale, târguri, evenimente. Dar italienii au cultul cumpărării produsele lor! Preferau să cumpere de la noi de-acasă, nu din magazin, chiar dacă borcanul de miere avea aceeaşi etichetă", spune gălăţeanul. "Eu vreau să-mi dau mierea în România, s-o mănânce românii! O miere de calitate, curată, frumos ambalată! Borcanele mele lucesc, că sunt curate, dezinfectate! Din păcate, noi nu suntem educaţi să cumpărăm şi să consumăm produsele naţionale, locale", spune cu dezamăgire gălăţeanul.
Apiterapie
Mihăiţă Buţurcă petrece mult timp studiind proprietăţile produselor apicole şi e dornic să-ţi povestească la ce sunt bune. "Am învăţat proprietăţile polenurilor şi ale mierii ca să-i explic omului. În afară veneau şi mă întrebau la ce e bun produsul respectiv. Aveam şi pliante, ca să citească omul. La noi nu a venit nimeni să mă întrebe, de pildă, la ce e bun polenul. Eşti stresat sau ai dureri de cap, faci o cură de polen! Polenul este antianemic, antidepresiv. Polenul poliflor este cel mai bun din punct de vedere calitativ. Şi mierea e calmantă, bună la circulaţie. Cea mai energetică este mierea de floarea soarelui. Colectez polenul şi îl păstrez crud, dar şi uscat, fac tinctură de propolis, iar pe viitor îmi doresc să amenajez o instalaţie cum e cea de tratament cu aerosoli, dar cu aer din stup. De asemenea, să mă extind cu masaj şi terapie cu venin de albine Nu îmi trebuie mulţi bani, ci doar să mă ajute cineva…", spune gălăţeanul.
Noi ne tratăm la farmacie, nu la doctor
"Dacă aş da timpul înapoi şi aş avea toţi banii pe care i-am avut acum doi ani, când m-am întors acasă, farmacie făceam! Angajam două farmaciste şi făceam afacere. Intraţi în zece farmacii şi găsiţi coadă înăuntru!", spune, mai în glumă, mai în serios, gălăţeanul, întrebat dacă regretă că s-a întors şi dacă-l bate gândul să mai plece.
"Dacă ajung la 65 de ani, pot să mă întorc în Italia, îmi fac încă o dată rezidenţa, şi ies la pensie. Îmi dă statul italian 500 de euro pe lună. Dar acum, având 46 de ani, ar trebui să mai aştept încă 20 de ani. Şi în 20 de ani trebuie să fac ceva! Nu vreau să ajung la 60 de ani fără un loc de muncă şi fără să am un angajat, doi. Eu am învăţat la şcoală că munca l-a creat pe om. După părerea mea, cine nu munceşte nu are demnitate. Ca să fii util societăţii, trebuie să munceşti", spune gălăţeanul.
Ce spune primarul din Tîrgu Bujor
"Un exemplu rar, foarte bun şi demn de urmat! (din nefericire de foarte puţini). Un tânăr bujorean a plecat în Italia, a găsit de lucru la o stupină. 14 ani a muncit şi a deprins această dulce îndeletnicire, a câştigat bine, avea o viaţă lipsită de griji, dar a ales să se întoarcă în ţară. A pus în practică tot ce a învăţat acolo, a investit banii strânşi cu munca şi acum are propria afacere în domeniul apicol! Este un model interesant, un român care s-a întors în ţară, care doreşte să se dezvolte aici. Dacă măcar 25 la sută dintre cei plecaţi ar reveni să dezvolte mici afaceri acasă, România ar fi altfel! Din păcate, foarte puţini se întorc şi foarte mulţi pleacă! Bravo Mihai, felicitări şi succes! Mă bucura faptul că, în pofida tuturor greutăţilor pe care le întâmpină, încearcă să pună Tîrgu Bujor pe harta producătorilor apicoli! Puteţi contribui la succesul unei afaceri locale cumpărând produsele apicole! Decât să cumperi din magazin, mai bine alege producătorul local!", a scris, într-o postare pe pagina sa de Facebook, primarul oraşului Tîrgu Bujor, Laurenţiu Viorel Gîdei.
